Începătorul cel viteaz

Cu toţii cunoaştem sau am văzut cazuri în care şoferi începători fac pe piloţii de raliu şi îşi forţează puternicele motoare de 1.6 (nu că 100 de cai n-ar fi prea mult pentru majoritatea rataţilor cu permis) ale părinţilor pe străzi în linie dreaptă. Sunt genul de oameni care îţi vor lua faţa la semafor când vor învăţa cum să frâneze eficient.

Acum o săptămână, am întâlnit un dobitoc cu lămâia în geamuri, posesor (sau fiu de posesor) de Ford Focus care şi-a dat seama că i-ar sta mai bine pe banda 2 (pe care mă aflam şi eu), decât pe 1. Motiv pentru care, fără să semnalizeze măcar, a tras de volan şi m-a făcut să frânez, ca să-l evit. Au urmat 3-4 secunde de claxon continuu (recunosc, sunt ţăran cu ţăranii, dacă nu-s închişi la culoare) + înjurături la volum mic, că n-avea rost să ţip. Peste 1 minut, întâmplarea a făcut să ne găsim colegi de pompă de omv carrera 95, el fiind la pompa din faţa mea. Cât timp alimentam, m-am uitat fix în ochii lui de milog figurant, fără să-i zic nimic. Am făcut contact vizual de câteva ori, deşi încerca pe cât posibil să mă evite. Era fix genul de căcat flambat tare-n talpa dreaptă, dar care, dacă te luai puţin de tupeul lui, nu mai repeta greşeala timp de 5 ani de zile. Un ratat mai slab ca mine, dar prost grămadă şi cu tupeu.

Cunosc un începător Continue reading »

Pietonii de oţel #2

Am scris ghidul pietonului român, am scris despre 2 evenimente în care pietonii au murit pentru că au pus botu’ la “viaţa are prioritate”. Azi vin cu o nouă serie.

Prima oară avem un clip (l-am primit de la vali) în care o tanti e gâdilată puţin de un autoturism. Trebuie felicitată, se vede că s-a uitat în dreapta când a trecut strada. Dar cum legea spune clar că pietonul are prioritate, nu schiţează nici un gest de a se opri înainte de a ajunge pe bandă. Deci trece, motivul fiind, evident, “hai că mă văzu, ce dracu, trebuie să oprească, am prioritate”. Din nou, ţapă. Da, e un şofer care mai bine n-ar fi. Poate i-a sunat telefonul, poate schimba postul de radio. Pentru că e inapt, nu vede că e trecere de pietoni şi nu e atent. Dar staţi flexaţi, că în lumea voastră viu colorată, toată lumea e perfectă şi majoritatea şoferilor chiar au habar să conducă. Nu-i nimic, mon chere, şterseşi o capotă, băgaşi un picior în ghips. Căcatu se întâmplă, vorbaia. Probabil te grăbeai acasă, că 10 secunde echivalau cu ieşirea din criza mondială. Lasă, data viitoare o să fie mai bine.

A doua oară, Continue reading »

Pietonii de oţel

În 2 zile au avut loc 2 accidente în care vinovaţi au fost pietonii ce au trecut strada pe roşu. Am mai scris un post despre pietonii români, chiar pe vremea când circulam mai mult pe jos. Ce-am zis atunci s-a aplicat şi în cele 2 cazuri.

Primul a fost făcut praf de un M3. Nu i se ştie identitatea, pentru că n-avea nici un act la el. Dacă vă uitaţi la filmuleţ, observaţi cum boul nostru traversează liniştit, nu prea grăbit (graba strică treaba) şi fără să-l intereseze dacă se aproprie vreo maşină de el. Coae, prima oară nu te uiţi doar dacă vine vreo maşină. Stai şi analizezi câteva secunde să vezi dacă cei care vin au viteză şi ai timp să treci. Iar dacă te ştii în stare să traversezi o stradă pe roşu, te grăbeşti, că nu ţi-a fătat mă-ta şosea cu 3 benzi pe sens. Ce, a venit şoferul cu viteză şi nu te-a văzut? Viaţa nu-i dreaptă. Dar gagiul nu dă prea multă importanţă. El ştie că nimeni n-ar vrea să-l omoare, chiar dacă e pe roşu. Că el e pieton. Ţapă, boule.

Azi a fost omorât un nene care, Continue reading »

Ghidul pietonului român

În România există 2 tipuri de pietoni: ăia care cred cu tărie că “viaţa are prioritate” când trec strada şi cei care îşi mai folosesc capul ocazional. Să gândească, zic.

Viaţa are prioritate

Să mori tu? Dă-mi mie posibilitatea să scap fără probleme, sari ca namacu’ în faţa maşinii şi eu îţi arăt că n-are. Tu vei avea posibilitatea să faci cunoştinţă cu parbrizul şi să vezi de aproape asfaltul. Nu înţeleg cum o persoană poate să se arunce pur şi simplu pe trecerea de pietoni fără să se asigure sau, chiar dacă vede o maşină venind cu viteză, să păşească hotărâtă pe asfalt. “dă-l bă dracu, sunt pe trecere. hea, cum să mă lovească?” (nu, Andrei?). Simplu. Se poate întâmpla în mai multe moduri. Eu încerc să prezint două.

Poate în milisecunda respectivă nu e atent. Se uită la cd player. Sau îşi admiră Rolexul. Sau îşi clăteşte ochii în decolteul gagică-sii. Nu te vede. Pac, te-a luat puţin târâş. Sigur, te bagă în maşină, te duce la spital, îţi plăteşte spitalizarea (deh, doar erai pe trecere), rămâne fără permis ceva vreme. Bine, dacă ştii că ai cojones şi eşti jmeker, îi ceri şi despăgubiri. Ce mai, i-ai făcut-o fraerului. Data viitoare o să fie mai atent la drum. Foarte frumos. Dar după 3 săptămâni de la accident, simţi că te doare piciorul, deşi l-ai avut în ghips şi ai fost tratat. Sau observi că ai pierderi de memorie pe termen scurt de la impactu’ mansardei cu asfaltu’. Sau observi orice alte sechele. Sau, sau, sau. Ia zii, cine-i mai şmecher acum, tu, care credeai că viaţa are prioritate, sau ăla pe care l-a durut la bască de prioritatea ta şi a dat câţiva bani din buzunar?

A doua modalitate ar fi Continue reading »

Hai să h4cs0rim

Dumnezeule, încă unu’. Autorul, acelaşi inteligent de care vorbeam şi pe blogspot, în urmă cu câteva luni. De data asta ne învaţă cum să “spargem parole de Y!”. Dumnezeule, mă întreb când va trece această perioadă. Nu e copil din şcoala primară/generală care să nu vrea să hăcuiască şi el o parolă de Y!M. Beleaua e cu ăştia mai mari (din punct de vedere al vârstei, că…), gen Krakiun (nu, nu mai dau link).

Mai sunteţi mă mulţi? Sau conturile de Y!M sunt atât de utile şi interesante, încât vor exista întotdeauna pasionaţi? Dar deh, se caută în prostie pe google.

Încă un director de bloguri

Şi anume blogged.com. 200 de mii de bloguri indexate momentan, cu siguranţă mult mai multe în viitor. Drăguţ widgetul pe care îl poţi afişa, chiar dacă sunt împotriva iconiţelor directoarelor web care îţi cer să le expui pe blog. Şi nu numai.

via webware 

Ce mă enervează azi

Chiar nu pot să înţeleg de unde setea asta prostească de vizitatori, să îţi pui limită în RSS feed de 30-40 de caractere. Pe lângă asta, în locul articolului, să apară şi titlul. O fi mişto să te minţi singur că ai mulţi vizitatori?

Cele mai bune şi rapide exemple pe care le pot da: Evenimentul Zilei şi Caţavencu. Cel de al 2-lea măcar are articole ce merită citite.

Ne ascundem după deget

S-a umplut blogosfera românească de oameni care aleargă după trafic domne, cu ocazia zilei de 14 februarie. Acum toţi vrem trafic, indiferent de cât ne duce capul. Nu puţine sunt blogurile pe care am văzut titluri de genul “mesaje de ziua îndrăgostiţilor” şi câteva cuvinte cheie implementate în articol, care în acelaşi timp conţinea reproşuri adresate celor cu sete de trafic pentru că ar folosi întocmai aceleaşi titluri pentru a atrage vizitatori.

Pe scurt, un prost care arată cu degetul către alt prost. Dar lasă, o fi ăla căruia te adresezi mai prost, încât să nu-şi dea seama. Mda. Tipic.

Nu vă dau exemplu, puteţi da un simplu search pe google. Ultimul care îmi vine în minte e moldoveanul plin de sine, INconstantIN.