Oare cum mulţumeşti românul? (1)

De ceva vreme, în Craiova este oprită apa pentru o zi (intervalul orar 7-24) aproape bilunar, pentru reînnoirea sistemului de distribuţie. Asta implică schimbarea în cea mai mare parte a vanelor şi conductelor. De când a început toată treaba, aproape toţi locuitorii sunt înverşunaţi şi urlă în stânga şi în dreapta:  “domne, noi cum ne spălăm? e vară!”, plus înjurăturile aferente adresate primarului. Puteţi citi o grămadă de reacţii pe craiovaforum.

Unul din cele mai mari defecte ale mele este acela că mi se întâmplă ca uneori să-mi pese. Şi, prin urmare, mă râcâie pe creieri să văd atâţia oameni (am zis oameni, nu proşti) care nu pot pricepe un lucru. Cred sunt sigur că 80% din cei care comentează şi nu sunt de acord cu sistarea apei nu înţeleg care e motivul. Poate să dispară deodată toată apa de pe pământ şi să nu le mai vină lor la robinet, că ei îşi aşează curu pe fotoliu şi încep “futu-ţi gura mă-tii de primar, ne iei apa, huooo”. Pe scurt, pe ei nu îi interesează de e oprită apa într-un oraş european de 300 de mii de locuitori, ci de ce nu au ei apă la robinet. Dar vine vremea când află. Să vezi distracţie şi soluţii.

Ei au câteva rezolvări:

Continue reading »

Hotelul Hercules. 2 stele (căzătoare)

Ieşirea a fost ok pentru nişte tineri veniţi într-o staţiune de căcat pentru boşorogi.

4 persoane am fost cazate la Hotelul Hercules din Băile Herculane. Un hotel de căcat, cu recepţioneri de căcat şi camere de căcat. Nu a fost o problemă atât de importantă pentru noi, întrucât am stat o noapte şi am dat de puţine ori prin cameră. Dar 60 de lei pentru o cameră dublă cu 3 pete pe tavan/perete, cu un singur bec funcţionabil (din 2 veioze şi o lustră), uşi zdrelite care nu se închid cum trebuie şi scârţâie, cu un bazin de wc care curge, aşternuturi care se vor a fi spălate, dar atât de vechi încât ţi se rup sub cur şi cu un miros ciudat şi, cel mai important, cu PURECI, orice prost şi-ar da seama că e mult prea mult. Ar trebui să se fălească, să împartă pliante cu “la Hotelul Hercules din Băile Herculane găsiţi pureci termali care vă sug reumatismul”.

Am anunţat un recepţioner de pete şi de becuri, ca să nu ne trezim că ne face pe noi răspunzători. Boul a întrebat numărul camerei, s-a făcut că notează ceva şi a mulţumit. Să trăieşti.

În schimb, giolgăii au lift modern. D-ăla bun, nemţăsc. Să te ducă la etaj, sus, să vezi minunata staţiune din luxoasa cameră.

Aviz amatorilor: namacii de acolo nu ştiu să verifice. Poţi completa fişa de cazare cu date false, ei nu-ţi cer buletinul. La predarea camerei, laşi cheia, mulţumeşti, pleci. Recepţionera îţi spune “la revedere” şi gata. Poţi fura chiuveta, păturile, lustra, veiozele, noptiera, covorul, purecii, tot ce vrei.

S-a mai scris despre pensiunea Magic din Herculane. Bine de ştiut pentru doritori.

Articol publicat pe ftw.ro. Puteţi vota aici.

Pietonii de oţel

În 2 zile au avut loc 2 accidente în care vinovaţi au fost pietonii ce au trecut strada pe roşu. Am mai scris un post despre pietonii români, chiar pe vremea când circulam mai mult pe jos. Ce-am zis atunci s-a aplicat şi în cele 2 cazuri.

Primul a fost făcut praf de un M3. Nu i se ştie identitatea, pentru că n-avea nici un act la el. Dacă vă uitaţi la filmuleţ, observaţi cum boul nostru traversează liniştit, nu prea grăbit (graba strică treaba) şi fără să-l intereseze dacă se aproprie vreo maşină de el. Coae, prima oară nu te uiţi doar dacă vine vreo maşină. Stai şi analizezi câteva secunde să vezi dacă cei care vin au viteză şi ai timp să treci. Iar dacă te ştii în stare să traversezi o stradă pe roşu, te grăbeşti, că nu ţi-a fătat mă-ta şosea cu 3 benzi pe sens. Ce, a venit şoferul cu viteză şi nu te-a văzut? Viaţa nu-i dreaptă. Dar gagiul nu dă prea multă importanţă. El ştie că nimeni n-ar vrea să-l omoare, chiar dacă e pe roşu. Că el e pieton. Ţapă, boule.

Azi a fost omorât un nene care, Continue reading »

Coada vacii sau tastatura?

Purtam zilele trecute o discuţie cu tata despre şansele celor ce trăiesc la oraş. Sau, mai bine zis, neşansele celor de la ţară. Conversaţia a pornit din momentul în care mi-au sărit 2 copilaşi dezbrăcaţi, după o minge, aproape în faţa maşinii (‘ţ-ai dracu, ştiţi cât e un far de Cielo?).

Nu putem compara şansele de reuşită ale tineretului din mediul rural cu ale celui de la oraş.

Educaţie

La ţară, şcoala se face să fie făcută, în cele mai multe cazuri. Notele sunt mari în majoritate, rareori date pe merit. De-asta vedem atâţia ţărani cum intră cu medii peste ale noastre în liceele bune. Mulţi memorează mecanic, totul pentru notă. E firesc, aşa au fost învăţaţi. Mulţi profesori sunt slab pregătiţi, nu-şi dau silinţa etc. Din 15 elevi, în funcţie de cât de aproape se află vreun oraş faţă de satul respectiv, 5 poate ajung la liceu. Din cei 5 ajunşi la liceu, poate 2 ajung la facultate. Continue reading »

Dulcele CAS

Pentru cei care aţi împlinit 18 ani (sau sunteţi mai mici, dar aveţi de gând să trăiţi până la vârsta asta), dacă nu ştiaţi, nu mai sunteţi asiguraţi medical (asta în cazul în care nu cumva aţi încheiat vreun contract de muncă). Dar vă puteţi recâştiga dreptul prin câteva drumuri. Urmaţi paşii următori:

1. cu o copie de buletin, te duci să-ţi iei adeverinţă de la Administraţia Financiară care să arate că nu ai venituri. Îţi întrebi mama pe unde vine asta. Acolo nu faci decât să completezi ceva;
2. aştepţi 2-3 zile. Pentru că atât durează la noi interogarea unei baze de date şi imprimarea a 50 de caractere;
3. te duci iar la Administraţia Financiară, îţi iei foaia;
4. faci rost de adeverinţă de elev/student;
5. cu o altă copie de buletin, adeverinţa de elev/student şi adeverinţa de venit (sau cum căcat i-o zice), te duci la CAS. Stai la coadă, afli că trebuie să mai completezi o hârtie, o completezi, stai iar la coadă (vă duce şi pe voi capul ce trebuie făcut ca să nu staţi de 2 ori la coadă, bănuiesc);
6. aştepţi 2-3 zile. Pentru că atât durează la noi interogarea unei baze de date, introducerea unor cifre şi printarea unui text de 100 de cuvinte;
7. vii la CAS, îţi iei foaia (care e tot o adeverinţă), i-o dai medicului de familie. Gata.

Dacă nu aduceţi adeverinţa, Continue reading »

Cum să scăpaţi de aglomeraţia din RAT

Simplu. Ştiţi persoanele alea în vârstă, cu păr cărunt, care analizează fiecare călător în parte? Nu-i lăsaţi să stea jos, decât în cazul în care vedeţi că oamenii ăia cară ceva, au plase grele, se simt rău etc. Dacă se mai uită şi urât la voi că aveţi loc pe scaun şi ei nu, categoric păstraţi locul. Dacă încep cu “nesimţiţi, domne”, spuneţi-le că îi caută cineva acasă. Iar motivul e la fel de simplu. Cred că peste 70% din moşii şi babele care se dau cu autobuzul / tramvaiul se plimbă. N-au ce face acasă, fiecare îşi spală farfuria, lingura şi furculiţa, alte treburi nu mai există, la table n-au rivali, aşa că apelează la croazierele moka-RAT.

Coae, Continue reading »

Cum scapă chinezii de câinii vagabonzi

Intr-un act de o cruzime inimaginabila, autoritatile chineze au decis ca toti cainii vagabonzi sa fie ucisi fara mila, acolo unde sunt gasiti, proiect soldat pana acum cu moartea a peste 36.000 de patrupede. Motivatia liderilor comunisti a fost aceea ca o epidemie de turbare poate lovi oricand, astfel ca trebuiau luate masuri de prevenire. (sursa: descopera)

Prin acest act de o cruzime inimaginabilă, locuitorii vor putea trăi liniştiţi şi fără grija câinilor. Pot ieşi din case fără să se uite peste umăr, temători. Da, poate că ar fi fost mai bine să fi ajuns în centre speciale, dar chinezii când vor să facă o treabă, o duc la capăt fără să clipească. În plus, în felul ăsta au scăpat şi de alte cheltuieli.

Ştiţi poziţia mea vizavi de patrupedele de pe străzile patriei. Mai bine zis, mi-aş dori să se înceapă o campanie asemnătoare şi pi la noi. Sau să se stabilească bugetul pentru eutanasierea lor, ca în civilizaţie. E crud, o fi păcat de fiinţele alea dar tare bine ne-am simţi într-o ţară mai curată şi liniştită. Nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată normal să trăieşti cu teama câinilor când ai chef să te plimbi prin oraş. Iar cine spune că nu e vina câinilor dacă eşti lătrat e un idiot fără dar şi poate şi nu merită nici o argumentare.

Cum vrea domnu’

Bă. Deci. Bă.

E frumoasă senzaţia că ai mereu pe cineva care are grijă de tine. Dar să-ţi lipsească logica e naşpa şi suge cur. Nu zic că eu sunt un fel de gânditoru’ socrate, că fac deducţii logice la fieşce aşezare pe tronul alb (chiar, am o curiozitate legată de asta, o să revin cu un poll) şi că joc sudoku pe pereţii băilor din baruri când îmi fac nevoile. Dar. Cum e posibil ca un om fără jumătate de creier extirpat să spună înaintea examenului de legislaţie “eh, ce-o vrea domnu’. dacă vrea, luăm, dacă nu, nu luăm. Nu e capăt de drum”. De 2 ori am auzit asta, de la aceeaşi tanti care râdea ca proasta cu gura până la urechi, zgomotos şi râcâitor-pe-creer. Şi părea trecută prin viaţă, avea cel puţin 40 de ani. Atâta timp cât nu se pogoară preamilostivul Dumnezeu în noaptea dinaintea examenului la tine în pat şi îţi dă 2 palme să te scoli şi te învaţă legislaţie, e interzis să spui aşa ceva. Poate aşa ai fost făcut să crezi, că trebuie să ai credinţă în doamne-doamne şi să te rogi la toate clădirile cu cruce pe ‘coperiş, dar să ajungi să spui “cum vrea domnul” e rău. Continue reading »

Am permis.

Azi luai permisul, cu 24 de puncte la sală (încă nu ştiu de ce greşii). Ce e pe la poliţie când se dă examenul, crimă. În faţă ai un ţigan nespălat care pute atât de tare încât vrei să te reprogramezi, în spate un alt ţigan care vorbeşte atât de tare încât să-l audă şi cei de pe stradă, în stânga un burtos transpirat care stă lipit de tine, iar în dreapta o tanti care râde ca proasta cu gura până la urechi, zgomotos şi râcâitor-pe-creer. Bine, şi câteva pisi pe alocuri. Adaugă faptul că aştepţi de o grămadă de ani de zile să te vezi la volan, emoţiile şi ăla eşti.

După ce ajungi în sala de aşteptare e mai bine, ai un scaun pe care poţi sta şi e răcoare. Iar când ajungi la calculator, citeşti de 2-3 ori fiecare întrebare (inclusiv “cât face 1+1″ sau “care este fruct?”) şi îi dai bătaie.

De asemenea e frumos cum îţi spune examinatorul de ce te-a depunctat şi te trece în spate, după care se urcă la volan, îi dă talpă, 80-90 în oraş, 50 în giratoriu, nu acordă prioritate pietonilor şi circulă pe banda din dreapta, făcând stânga.

Staţi acasă, sau ne vedem în trafic. Să trăiţ’.

Greva profesorilor

… a fost un fâs. O grămadă de elevi şi-au făcut speranţe marţi că nu s-ar face ore. Unii n-aveau chef de teze unice, alţii de profi. Şi degeaba, greva s-a amânat. N-au obţinut nimic, decât au mai dat ceva subiecte de ştiri.

Pentru ce s-au luptat profesorii?

Nu renunţăm la grevă decât dacă suntem asiguraţi că se respectă legile în ţara asta, pentru că, pe lângă anularea în mod nencostituţional a legii majorării salariilor cadrelor didactice, guvernul a dat o serie de ordonanţe nejustificate şi abuzive. Ne referim la ordonanţa prin care sunt demişi inspectorii generali şcolari, prin care se legiferează politizarea învăţământului, la ordonanţa rectificării bugetare. Să ne explice şi nouă miniştrii cum se pot încadra într-un buget de salarii mai mic decât este necesar fără să scadă lefurile şi fără să reducă din personal (Constantin Ciosu)

Simplu, oamenii îşi cereau drepturile. În plus, le-au fost promise salarii mai mari, profesorii au pus botul (deşi au existat şi excepţii), statul le-a dat-o peste bot şi i-a luat şi puţin la mişto. Nu e de ajuns pentru a constitui un motiv de grevă?

Cu ce s-au ales?

Continue reading »