Atenţie la retarzii din Selgros

Am fost azi cu tata să cautăm un cuptor. Am ajuns în Metro, nu am găsit ce am vrut, am plecat spre Selgros. Intrăm, căutăm, găsim, îl punem în cărucior, mergem să cumpărăm şi restul de pe listă, facem repede totalul (având experienţe neplăcute cu idioţii de la Selgros), ajungem la o sumă de 2 milioane şi jumătate. Sumă rotunjită la modul generos.

1. Casierul Selgros n-are niciodată dreptate.

Ajungem la casă, punem produsele pe bandă, tanti face calculul. Tata se pregătea să scoată banii din portofel, doamna ne spune preţul final: “320 lei”. Am impresia că nu aud eu bine şi o întreb politicos “poftiţi?”, în acelaşi timp cu tata. “320 lei, domnilor”. Aflăm că preţul ei e de 200 lei fără TVA. Cu TVA, aproape 240. Îi explicăm amabil că pe eticheta preţului scrie clar 185 lei. Vorbesc de preţul scris cu font mic, care, teoretic, e cel care conţine TVA. Îi mai spun că acel cod de căutare format din 4 cifre (ce se găseşte atât pe cutie, cât şi pe preţ, pentru a evita confuziile – doh) se potriveşte cu cel de pe preţ. Îmi răspunde:  “nu are cum, preţul este acesta, aţi greşit. În plus, eu nu mă iau după acel cod”. Tata e mai mereu calm, dar nu suportă să piardă vremea aiurea, mai ales cu astfel de chestii. Îi spune să pună pe cineva să verifice pe raion. Sună doamna, îi creşte botu’, află că preţul nostru e cel corect. Preţul de pe etichetă e incorect. Bine, eşti proastă, scoate produsul de pe factură atunci. Plecăm.

2. Selgros te fură prin orice modalităţi

Ajungem acasă, mă uit cu tata pe factură. Ghici ce. Majoritatea preţurilor produselor nici nu corespundeau cu cele trecute pe etichetele de pe raion. Acum vine partea frumoasă. Multe (nu toate; iar pe etichete nu scrie nimic legat de asta) din cele din urmă nu conţin TVA. Şi restul au preţuri mult prea mici faţă de cele reale. Strategie de marketing, nu?

3. Angajaţii Selgros îşi rezervă dreptul să certe clienţii

Continue reading »

girlz these days…

E seară, 10 PM. Mă întorc de la concertul de folk, unde Socaciu m-a plictisit tare în a doua parte. Da, bine, sunt incult. Revenim. E seară, ora 10. Vin spre casă. Pe P. Ispirescu, pe trotuarul celălalt 3 fete merg aproape paralel cu mine. 16-17 ani. Cântau ceva ce conţinea “if you wanna fuck my pussy, lala”. Prima oară zic că mi se pare. Mai cântă o dată. Întorc capul curios, cu un involuntar zâmbet. De mirare, cred. După câteva momente, mă observă una din ele. Îi spune alteia din grup “fatăăăă, loool!”. Îmi piere zâmbetul, întorc capul, îmi continui drumu’.

Pe toată strada mai era un boschetar, o altă tipă prezentabilă în spatele meu şi un nene pe la 40 de ani. Oare se gândeau că n-ar mai şti nimeni engleză, sau… ? Alcoolizate nu păreau, fumate nici atât.

Şi totuşi, atâta timp cât ar fi avut chef pe bune, np.

Star-design.ro e naşpa

Aruncaţi un ochi la tema asta. Acum vedeţi printscreen-ul ăsta. Eventual vedeţi şi footer-ul. Nu e drăguţ? Iar într-un mail, autorul site-ului susţine că aş face oraşul de râs (prin faptul că arăt cu deştu’, probabil :( ).

Concluzia: star-design fură? Şi ăştia sunt mai decenţi, măcar nu-şi însuşesc munca altora.

Cătălin, păcat, puteai lăsa insultele deoparte. Sau măcar le adresai mai subtil.

Ca să nu fiu ipocrit, trebuie să recunosc că şi eu am fost prins cu mâţa în sac. Mi-am închipuit că aş fi creat platformă de blogging şi am scos menţionarea WordPress-ului din footer, fapt pentru care am avut câştiguri de aproximativ 3 milioane de euro. Dar acum, că tot am fost prins, am rezolvat problema. Iar banii îi voi dona centrului Sf. Mina. Sper să mă ierte domnu’!

ps: bă minorilor, copii fără soartă, adolescenţi frustraţi şi acneici, puberilor care s’teţ. păi v-aţi şters mucii când v-aţi făcut blog? hai sictir, aveţi dreptul la o părere după ce treceţi de doojdeani, clar?

Webdesign PROs

Încă unii care se chinuie să ofere servicii pe care nu sunt în stare să le aplice pe propriul portofoliu. Ca şi High-Design.

Ce, voi nu v-aţi baza pe profesionalismul lor?

Disperarea ne omoară

Vă mai aduceţi aminte postul în care o idioată îşi căuta gagic pe Y!M? I-a luat 2 minute să-şi găsească.

Mai nou, acum se foloseşte google. Şi se ajunge aici.

Caută-l bine. A dracu ea de abstinenţă.

Câinii vagabonzi – îi urâm sau nu?

notă de început: ăsta e cel mai lung post pe care l-aţi văzut vreodată pe alleks.ro

Personal m-am săturat până peste cap de tot ce ţine de câinii vagabonzi. Am început să-i detest. Atât pe ei, cât şi pe cei care se duc cu plăsuţa de mâncare spre ei, cu paşnicul gând de a-i hrăni. Nu le mai doresc decât să fie atacaţi de câini atunci când le dau de mâncare. Nu brutal, ci doar să le intre puţin frica de câini în sânge.

De unde atâta ură?

Câţi dintre voi vedeţi câini când ieşiţi din scara blocului? Câţi dintre voi aşteptaţi autobuzul într-o staţie prin care mişună câini? Câţi vedeţi câini prin preajma şcolii/liceului/facultăţii/locului de muncă? Câţi faceţi cumpărăturile în piaţă printre câini? Câţi câini vedeţi pe Calea Bucureşti, când vă plimbaţi cu piţipoanca/prietenul? Câţi vedeţi mâncând din gunoaiele din spatele blocului? Câţi sunteţi lătraţi de câini când veniţi din oraş, noaptea? Câţi aţi fost atacaţi de câinii vagabonzi din oraş? Clipiţi o dată pentru fiecare răspuns afirmativ. Nu vă dor ochii?

Cine ar vrea să se împiedice de ei peste tot pe oriunde s-ar duce? Sau să spun cui nu-i place oraşul împânzit de fiinţe gingaşe, pufoase, pline de viaţă şi jucăuşe? Sau de haite de animale ale păcii. Nu avem nevoie de ei, nu aduc nici un bine societăţii. Fac mizerie, reprezintă un pericol pentru societate (ştim ce-i aia, da?), sunt inutili.

Îmi plac animalele, recunosc. Mai mult, dacă aş avea posibilitatea (locuiesc la apartament), sunt sigur că mi-aş cumpăra un câine. Dar asta nu mă determină să fac crescătorie în faţa blocului. Nu e grădină zoologică.

Care-i cauza?

Continue reading »

Încă o demonstraţie

Că doar s’tem jurnalişti, ce başca mea.
Dom’le Claudiu Banea, măcar Ana Jianu de la bitpress a scris mai corect dpdv gramatical.

Şi link, să fie treaba treabă până editează jurnaliştii articolul. Asta dacă o fac.

bitpress, la înălţime(-a gleznei)

Am postul ăsta în drafts de la publicarea acestui articol scris de dna. Ana Jianu, însă în primă instanţă am aşteptat să văd dacă mi se va accepta un comentariu în care atrăgeam atenţia asupra unor porţiuni din articol. N-a apărut nici până azi, iar eu am uitat de draft.

Nelămurirea mea e următoarea: un jurnalist n-ar trebui să fie obiectiv şi imparţial? Să nu vorbească din propriile experienţe şi să se intereseze serios înainte de a face vreo afirmaţie? Ca să nu mai zic de un Cod Deontologic care cică ar trebui să se aplice la jurnalişti. Adică hai, se mai admit minore greşeli, dar:

• (calitate) execrabilă pe alocuri;
• să ia şi ei pielea de pe abonaţi;
• tarifele nesimţit de mari

poftiţi? Doamna Ana Jianu, aţi încercat dumneavoastră toate abonamentele RDS şi v-aţi dat seama de asta? firma asta ia pielea de pe abonaţi? care piele, mai exact? tarife nesimţit de mari? doamna Ana Jianu, ştiţi şi unitatea de măsură a nesimţirii în sistemul internaţional?

Sau argeşenii n-ar trebui să aibă şi ei un ziar decent?

ps: “Ana Jianu” este scris cu bold numai pentru a-mi arăta stima.

Se fură arme!

Un procuror din cadrul Sectiei Parchetelor Militare si reprezentanti ai Ministerului Apararii fac inventarul bunurilor de la depozitul din  Ciorogarla, unde sunt depozitate si arme de infanterie, dupa ce, miercuri, sigiliul incintei a fost rupt.

Lipsesc aproximativ 60 de pistoale mitraliera AKM si mai multe pistoale Carpati si TT.

Dacă nici armele nu se mai pot păzi, putem emigra cu toţii. Mai mult decât atât:

De fapt, poliţiştii nu se asteptau la prea multe, deoarece este posibil ca armele sa fi disparut de zile intregi. Depozitul de la Ciorogarla a fost verificat ultima data vineri, iar alarma a fost data abia miercuri, cand s-a observat ca sigiliul este rupt.

În plus, Ciorogârla e un loc atât de bun pentru un depozit de arme?

Acum fiţi pe fază, poate avem parte de-un jaf armat al BCR precum în filmele americane. Sau poate o punem de-o revoluţie.

via

Ie din cauza de la criză

Puteţi citi aici o comparaţie între ce se petrecea în România înainte de criză şi ce se întâmplă în prezent, din punctul lui madlen de vedere. E un articol bun.

Realitatea însă nu e pretutindeni atât de roz precum în a doua parte a articolului. Azi mai văzui la Cosmote un macaragiu de-i cumpăra odraslei Samsung U600 cu abonament scump, de pildă. Că e telefon bun. Şi fata are nevoie.