Pietonii de oţel

În 2 zile au avut loc 2 accidente în care vinovaţi au fost pietonii ce au trecut strada pe roşu. Am mai scris un post despre pietonii români, chiar pe vremea când circulam mai mult pe jos. Ce-am zis atunci s-a aplicat şi în cele 2 cazuri.

Primul a fost făcut praf de un M3. Nu i se ştie identitatea, pentru că n-avea nici un act la el. Dacă vă uitaţi la filmuleţ, observaţi cum boul nostru traversează liniştit, nu prea grăbit (graba strică treaba) şi fără să-l intereseze dacă se aproprie vreo maşină de el. Coae, prima oară nu te uiţi doar dacă vine vreo maşină. Stai şi analizezi câteva secunde să vezi dacă cei care vin au viteză şi ai timp să treci. Iar dacă te ştii în stare să traversezi o stradă pe roşu, te grăbeşti, că nu ţi-a fătat mă-ta şosea cu 3 benzi pe sens. Ce, a venit şoferul cu viteză şi nu te-a văzut? Viaţa nu-i dreaptă. Dar gagiul nu dă prea multă importanţă. El ştie că nimeni n-ar vrea să-l omoare, chiar dacă e pe roşu. Că el e pieton. Ţapă, boule.

Azi a fost omorât un nene care, Continue reading »

Coada vacii sau tastatura?

Purtam zilele trecute o discuţie cu tata despre şansele celor ce trăiesc la oraş. Sau, mai bine zis, neşansele celor de la ţară. Conversaţia a pornit din momentul în care mi-au sărit 2 copilaşi dezbrăcaţi, după o minge, aproape în faţa maşinii (‘ţ-ai dracu, ştiţi cât e un far de Cielo?).

Nu putem compara şansele de reuşită ale tineretului din mediul rural cu ale celui de la oraş.

Educaţie

La ţară, şcoala se face să fie făcută, în cele mai multe cazuri. Notele sunt mari în majoritate, rareori date pe merit. De-asta vedem atâţia ţărani cum intră cu medii peste ale noastre în liceele bune. Mulţi memorează mecanic, totul pentru notă. E firesc, aşa au fost învăţaţi. Mulţi profesori sunt slab pregătiţi, nu-şi dau silinţa etc. Din 15 elevi, în funcţie de cât de aproape se află vreun oraş faţă de satul respectiv, 5 poate ajung la liceu. Din cei 5 ajunşi la liceu, poate 2 ajung la facultate. Continue reading »

Cum să scăpaţi de aglomeraţia din RAT

Simplu. Ştiţi persoanele alea în vârstă, cu păr cărunt, care analizează fiecare călător în parte? Nu-i lăsaţi să stea jos, decât în cazul în care vedeţi că oamenii ăia cară ceva, au plase grele, se simt rău etc. Dacă se mai uită şi urât la voi că aveţi loc pe scaun şi ei nu, categoric păstraţi locul. Dacă încep cu “nesimţiţi, domne”, spuneţi-le că îi caută cineva acasă. Iar motivul e la fel de simplu. Cred că peste 70% din moşii şi babele care se dau cu autobuzul / tramvaiul se plimbă. N-au ce face acasă, fiecare îşi spală farfuria, lingura şi furculiţa, alte treburi nu mai există, la table n-au rivali, aşa că apelează la croazierele moka-RAT.

Coae, Continue reading »

Fineţea nedescoperită a pământului de dedesuptu unchiei

Mă duceam azi spre Craioviţa cu un microbuz Bacriz (da domne, ştiu, dar n-aveam maşina acas’). Cei din Craiova ştiţi cum lucrează băieţii, plini de adrenalină, iau călători cât cuprinde (gen 5 oameni pe scară, iar pe spaţiul dintre scaune intră 12-15 lejer) şi se dau de-a latu’ mai ceva ca Sebastien Loeb. Să nu uităm că microbuzele alea deja nu mai au suspensii.

Transpir io ce transpir, oprim în staţie. Mai coboară 2, mai urcă 3, mai coboară 5, mai urcă doo. Deşi de afară se putea vedea probabil cum stau oamenii ca evreii mergând spre lagăre, 2 pisde se opresc în faţa uşii. Un butoiaş (adică o prinţesă mică şi îndesată, cu şuncile-i revârsânde, dar cu aur la gât) şi o capră blondă de 1.80, la fel de aurită, cu ditamai decolteul, sutien mov şi chiloţi mov scoşi la vedere. Ambele piţipoance de primă mână, dacă nu v-aţi prins. Începe discuţia între ele.
Continue reading »

Cum vrea domnu’

Bă. Deci. Bă.

E frumoasă senzaţia că ai mereu pe cineva care are grijă de tine. Dar să-ţi lipsească logica e naşpa şi suge cur. Nu zic că eu sunt un fel de gânditoru’ socrate, că fac deducţii logice la fieşce aşezare pe tronul alb (chiar, am o curiozitate legată de asta, o să revin cu un poll) şi că joc sudoku pe pereţii băilor din baruri când îmi fac nevoile. Dar. Cum e posibil ca un om fără jumătate de creier extirpat să spună înaintea examenului de legislaţie “eh, ce-o vrea domnu’. dacă vrea, luăm, dacă nu, nu luăm. Nu e capăt de drum”. De 2 ori am auzit asta, de la aceeaşi tanti care râdea ca proasta cu gura până la urechi, zgomotos şi râcâitor-pe-creer. Şi părea trecută prin viaţă, avea cel puţin 40 de ani. Atâta timp cât nu se pogoară preamilostivul Dumnezeu în noaptea dinaintea examenului la tine în pat şi îţi dă 2 palme să te scoli şi te învaţă legislaţie, e interzis să spui aşa ceva. Poate aşa ai fost făcut să crezi, că trebuie să ai credinţă în doamne-doamne şi să te rogi la toate clădirile cu cruce pe ‘coperiş, dar să ajungi să spui “cum vrea domnul” e rău. Continue reading »

Agugu, ce copil drăguuuuţ!

Long time no new shit. C’est la vie, n-am timp. Am folosit 3 limbi deja, sunt un blogger cult. Oricum n-au avut loc chestii prea importante între timp, exceptând arestările alea jegoase şi penibile. Ok, au fost importante, dar n-am avut chef şi timp să le menţionez. Iar când am avut timp, am jucat Sniper Elite.

Revenind la titlu. Printre o grămadă de alte lucruri, eu nu pot înţelege ceva. Ce mama dracu e atât de interesant la bebeluşi? Ok, sunt mici, pufoşi, gingaşi, simpatici. Altceva? Chiar e nevoie de crize de genu’ “ah, DOAMNE, e superb. Ce faci mă micuţule? Să vă trăiască, doamnă. Oh, ce frumos e, uite-l ce se distrează el cu maşinuţa. Pupa-te-ar mama.” Exact, e vorba de femei, încă n-am avut ghinionu’ să dau peste bărbaţi care să fie atât de drăgăstoşi. Tanti, dacă vrei s-o faci (să te joci cu copilul în halu’ ăsta, zic), fă-o în privat. Nu pe stradă, nu în faţa mea, nu undeva unde te aud.

De curând aşteptam pe cineva Continue reading »

Ghidul roacherului

Bă, roacher wannabe, cască ochii. În ziua de azi, a fi roacher e ceva special. Nu mai e ce-a fost. E o calitate, e un trend. Dar ca să devii roacher trebuie să faci anumite chestii. Dacă nu îndeplineşti toate criteriile, nu eşti adevărat sau mai ai până să ajungi unu’ rău.

Paşi pe care trebuie să-i urmăreşti

Să începem cu începutul. Ca să fii unul din ei, trebuie să asculţi rock, logic. Downloadezi nişte discografii (orice gen,dar nu emo, că-i naşpa. ceva Metallica, Slayer, poate şi Disturbed etc), le pui pe mp3 player, la care vei asculta non-stop, până îţi sângerează urechile.

Doi. Dacă ai trecut de pasu’ în care asculţi muzica, fiind convins că îţi place, trebuie să găseşti îmbrăcăminte. Ceva bocanci sau adidaşi ce cântăresc cât janta daciei lu’ tac’to, cu talpă groasă. Pantaloni negri sau camuflaţi, un tricou negru cu AC/DC pe spate. Automat le porţi şi vara, nu contează că sunt 40 de grade la soare. În funcţie de cât poţi duce, mai ataşezi câteva lanţuri.

Partea a 3-a: Continue reading »

trei chestii

1. de ce ai ţine un maidanez într-o farmacie? Ceream ca orice om nişte picături pentru ochi, 2 piţi se străduiau să caute preţul, pe când un câine dădea ture prin spatele lor. Farmacia este în Craiova, pe A. I. Cuza, în zona Oxygenului.
2. ce firmă de pază îşi cumpără maşini fiat panda pentru bodyguarzi? Mai am să-i mai văd în tico.
3. pentru cei care recrutaţi persoane pentru modeling ‘n shit, când îi explicaţi omului ceva, păi faceţi-o cum trebuie. Nu, nu m-a agăţat nimeni pe mine, ci pe un coleg (avea şi ochelari de soare, ce căcat). Tipa însă era relaxată, îi explica lejer, îşi mai trăgea mucii, se mai uita la curu’ băieţilor care mai treceau. Timpu’ trece, leafa merge.

Pentru un anonim

Am primit de la un anonim următorul mail:

Salut domnule care le stie pe toate. Auzi da’ tu nu te-ai saturat sa te iei de toata lumea ??? te-ai luat de cei de la SelGros, te-ai luat de “nenea covrigarul”. Sa stii si tu ca oricate ai avea tu in cap daca esti asa chichiricios niciodata nu vei face nimic in viata. Exemplu: Intrebai la statuts-ul de la mess daca a mai fost cineva la scoala Lucian, ce te intereseaza ? daca vrei sa faci scoala undeva dai un ban ! ca nu degeaba e una dintre cele mai scumpe. Daca vrei sa faci scoala cu 600-700 ron dute nene la “instructori de mana a 2a “.

Răspund aici.

1. Scoate capu’ din cur şi cască ochii. Dacă ţie ţi s-ar întâmpla o situaţie similară, să iei un produs de pe raft, să te duci să-l plăteşti, să vezi că preţul real e de 2 ori mai mare şi să nu comentezi nimic, eşti putred. Ori de bogat, ori de prost.

2. Nu-mi place să mă leg de lume aiurea. Sunt paşnic.

3. Nu am susţinut vreodată că aş avea atât de multe în cap. Cu atât mai mult să fiu înfumurat. Chichiricios deseori sunt, recunosc.

4. Aici eşti dublu prost. O dată pentru că Continue reading »

Ghidul pietonului român

În România există 2 tipuri de pietoni: ăia care cred cu tărie că “viaţa are prioritate” când trec strada şi cei care îşi mai folosesc capul ocazional. Să gândească, zic.

Viaţa are prioritate

Să mori tu? Dă-mi mie posibilitatea să scap fără probleme, sari ca namacu’ în faţa maşinii şi eu îţi arăt că n-are. Tu vei avea posibilitatea să faci cunoştinţă cu parbrizul şi să vezi de aproape asfaltul. Nu înţeleg cum o persoană poate să se arunce pur şi simplu pe trecerea de pietoni fără să se asigure sau, chiar dacă vede o maşină venind cu viteză, să păşească hotărâtă pe asfalt. “dă-l bă dracu, sunt pe trecere. hea, cum să mă lovească?” (nu, Andrei?). Simplu. Se poate întâmpla în mai multe moduri. Eu încerc să prezint două.

Poate în milisecunda respectivă nu e atent. Se uită la cd player. Sau îşi admiră Rolexul. Sau îşi clăteşte ochii în decolteul gagică-sii. Nu te vede. Pac, te-a luat puţin târâş. Sigur, te bagă în maşină, te duce la spital, îţi plăteşte spitalizarea (deh, doar erai pe trecere), rămâne fără permis ceva vreme. Bine, dacă ştii că ai cojones şi eşti jmeker, îi ceri şi despăgubiri. Ce mai, i-ai făcut-o fraerului. Data viitoare o să fie mai atent la drum. Foarte frumos. Dar după 3 săptămâni de la accident, simţi că te doare piciorul, deşi l-ai avut în ghips şi ai fost tratat. Sau observi că ai pierderi de memorie pe termen scurt de la impactu’ mansardei cu asfaltu’. Sau observi orice alte sechele. Sau, sau, sau. Ia zii, cine-i mai şmecher acum, tu, care credeai că viaţa are prioritate, sau ăla pe care l-a durut la bască de prioritatea ta şi a dat câţiva bani din buzunar?

A doua modalitate ar fi Continue reading »