Reporter de liceu

Fundaţia Soros România organizează proiectul pilot, numit “Reporter de liceu” care urmăreşte selectarea a şase licee din ţară pentru a implementa şi dezvolta simţul civic în rândul tinerilor, prin intermediul jurnalismului cetăţenesc.

Fiecare echipă îşi va face o revistă a liceului pe o platformă de blog, care va conţine materiale ce vizează viaţa tinerilor, şcoala, evenimente locale, activităţi extraşcolare, etc. Proiectul include şi traininguri sau cursuri, în vederea pregătirii profesorilor şi a elevilor de a coordona profesionist o publicaţie. (via Jiunimea)

Consider că e o idee foarte bună şi o susţin. Elevii de clasa a XI-a care se consideră capabili a scrie în limba română şi să contribuie la revista liceului ar trebui să profite de ocazie. Aparent, e unul din proiectele în care merită să te implici în timpul liceului.

Pe de o parte, e mişto că poţi cunoaşte persoane competente (cu puţin noroc). Asta dacă nu le cunoşteai deja. Am făcut şi eu parte pentru puţin timp din redacţia revistei liceului meu, dar cum a venit clasa a 12-a, s-a retras toată lumea. Din câte am înţeles, acum s-ar fi ales praful. Elevi “capabili”, deh.

“Înfrunzeşte Craiova” s-a terminat

Proiectul “Înfrunzeşte Craiova” a luat sfârşit. Din 3000 de copaci s-au plantat 1700. Unde sunt restul de 1300 nu ştiu, dar cei care au participat sunt hotărâţi să repete acţiunea şi anul viitor, ceea ce ne bucură. Am văzut şi eu în drumurile mele de săptămâna trecută plantându-se copaci, nu încurcă pe nimeni.

Detalii aici. Iar poze aici.

ps: domnişoara din stânga cu ochelari… pisi, ai pus mâna pe cazma doar pentru poză, sau ai participat activ?

Înfrunzeşte Craiova

Am fost anunţat aici de către Blogatu de 2 acţiuni. Una din ele se numeşte “Înfrunzeşte Craiova” şi e susţinută de Gazeta de Sud. Pe scurt, vor fi plantaţi peste 1400 de copaci (paltini şi frasini) pe străzile Craiovei, costul acestora fiind de 46.000 RON. Aici puteţi vedea unde vor fi plantaţi. Codul pe care îl puteţi adăuga pe blog pentru a susţine proiectul este ăsta (cel de pe site este scris cu picioarele):

<a href="http://infrunzestecraiova.ro/"><img src="http://infrunzestecraiova.ro/wp-content/themes/beast-blog-v20/images/bb_sideback.jpg" alt="Infrunzeste Craiova" border="0" /></a>

Referitor la concursul preastimabilului Ionuţ Stroe n-am de gând să comentez. Nu particip, nu dau link.

Viena, oameni şi locuri

În primul rând, e locul în care găseşti peste tot educaţie, respect şi bun simţ. Bineînţeles că mai există excepţii, dar de-abia le întâlneşti. Peste tot e linişte, lipseşte agitaţia şi totul e ordonat.

Acum s-o luăm pe rând. Transportul în comun e rapid, confortabil, ieftin şi acoperă întregul oraş. Fie că e vorba de metrou, tramvai sau autobuz, nu aştepţi mai mult de 4 minute în staţie. 14E/săptămână/toate liniile. Zgomot pe stradă nu este. Mizerie nu este. În 3 săptămâni am auzit 4 claxoane. Şi alea în cazuri aproape extreme. BMW-uri, Audi-uri, Mercedes-uri şi alte maşini şmechere nu vezi decât conduse de oameni îmbrăcaţi la cămaşă şi cravată, nu de copii de bani gata. Mai mult decât atât, tot oameni de genu’ mai vezi şi pe trotinetă sau bicicletă. La fel şi unul din cei cu care lucram. Avea cel puţin 3000E salariu, dar venea pe bicicletă la serviciu. Ceea ce demonstrează încă o dată că nu au nici un complex, spre deosebire de noi, românii fuduli. Piste şi parcări pentru biciclete peste tot, semafoare sincronizate peste tot. Prinzi un verde, mergi constant cu 50 km/h în linie dreaptă şi străbaţi tot oraşul fără să te mai opreşti. Patrule de poliţie nu vezi pe străzi, nu e nevoie.

Austriecii când ajung la serviciu, Continue reading »

afb

Am plecat, fug în sfârşit din ţară. Voi lua parte la un training de 3 săptămâni în Viena (proiect la care speram să iau parte). Sunt nerăbdător să cunosc vestici, sincer. Despre firma intermediară (din România) nu are rost să mai vorbesc. Tipic. Mai multe detalii poate când mă întorc.

Trenul pleacă mâine dimineaţă, dar îmi anunţ plecarea de pe acum. În limita timpului disponibil care cred că va cam lipsi, poate am să scriu şi de acolo.

Pe 5 august ma întorc. V-am pa.

Ce mai fac

Sunt plictisit, sictirit, obosit şi n-am chef de nimic. Cu toate astea, trebuie să-mi fac bagajul. Bleh. Aşa sunt deseori înainte de plecări.

Profesori nenorociţi

Spuneţi-mi, vă rog, că nu toţi profesorii sunt aşa. Că oricum nu vă cred.

Nu înţeleg cum pot profesorii să fie atât de nesimţiţi încât să facă pe dracu în patru în aşa fel încât să te duci la concursuri sau olimpiade. Dacă te contrazici cu ei, o să ai viaţă grea în timpul semestrului. Că de bună voie nu vor să înţeleagă.

Azi am stat la orele de informatică, în laborator. În toată sala eram 4 oameni. Cu tot cu profesor. De ce m-am dus, când toţi plecaseră? Că m-a chemat profa pentru a mă înscrie într-un proiect. Bun, m-am înscris. “Auzi, ia stai, să-ţi mai arăt ceva”. Ok, ce dracu să fac?! Dup-aia văd că-mi mai arată un proiect. Cu o faţă din-aia blândă, îmi cere să mă înscriu, pe motiv că e uşor să construieşti un site pe una din temele pe care le dădeau organizatorii. Tanti, particip deja la 2 proiecte plus unul care e mai important decât toată materia pe care mi-o predai din clasa a IX-a. Mai e olimpiada judeţeană de engleză. Şi mai am şi alte proiecte pe-acasă. N-AM TIMP, BLONDO! Dar na, mă gândesc că poate reuşesc şi fac ceva mai sumar şi-mi zic că poate merită să încerc. În fine. După ce se ridică preastimabila de la calculator, îmi arunc ochii mai atent peste proiect şi dau un scroll. Şi văd ce se acordă în cazul obţinerii unor locuri fruntaşe. Nici mai mult, nici mai puţin de $1000, bani care se înmânează şcolii. Eu ce primesc, în schimb? O diplomă. Şi aia, în funcţie de cât de avansat e retardul mintal al profesorului/profesoarei, că poate fi de fapt copia xerox a diplomei.

Pe bune acum, aşa rău am au ajuns? Să câştige şcoala de pe urma elevilor buni şi care se implică? Iar profesorii să facă pe dracu în patru să te ia la o olimpiadă sau un concurs ca să-şi câştige nişte puncte şi CD-uri cu softuri gen Adobe Photoshop gratuite pe care eu nu dau 2 bani ? Păi du-te şi alege-ţi alt fraier care chiar crede că îi oferi marea cu sarea, dacă îi dai o hârtie idioată pe care scrie “Diplomă” în timpul liceului. I don’t give a fuck, sunt în stare să mă descurc şi singur.

Maxima zilei

Un om de succes este acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el.
David Brink

O cugetare despre succes care se aplică în viaţa reală. Şi de care ar trebui să ţină cu toţii cont de ea. În cazul meu s-a aplicat, chiar dacă încă nu pot spune despre mine că sunt “omul de succes”. Mi-am demonstrat că poţi să faci multe lucruri singur, fără să te bizuieşti pe alţii şi fără să vorbeşti prostii pe care încerci, totuşi, să le redai ca idei bune. Fără să te faci că înţelegi ce spune cel de lângă tine şi să faci pe deşteptu’. Iar atunci când se prinde omul că eşti un idiot care încearcă să pară deştept, arunci cu noroi şi în alţii: “crede-mă, nici ei nu sunt mai presus”. Prostii şi proşti de genul ăsta vedem peste tot în România, cu sau fără voia noastră. Ei sunt genul de oameni pe care nu-i suport. Oameni proşti care n-au habar de ce vorbesc, dar continuă să-şi aerisească molarii, privindu-i de sus pe restul.

Îmi plac oamenii modeşti care tac, dar le fac. Şi zilele astea am fost unul din ei (acum eliminăm modestia). Sincer, e o deosebită plăcere când pui retardaţi cu gura mare şi cu capu’ gol, ca cei de sus, în cur. Bineînţeles, după “succes”, taci în continuare. Îi laşi să putrezească în inteligenţa lor, chiar dacă încă au impresia că sunt mai presus decât alţii.

Articol obscur bazat pe un proiect despre care veţi afla mai multe în mai-iunie.

afb

away from blogging două, trei zile. Trebuie să-mi mai rezolv treburile şi să-mi pun problemele cap la cap. Din cauza oboselii, am ajuns să adorm la ora 10 seara.

Pe vineri seara!

Cu treburi

Cine mă cunoaşte ştie că-mi place să mă amestec în tot felul de chestii care cred eu că sunt interesante sau care mă vor ajuta în diverse moduri. Aşa că m-am înscris şi în proiectul ThinkQuest. Porcăria de proiect anti-drog (da, porcărie, să-mi scrie şi mie cineva câteva mii de cuvinte care să aibă legătură cu alternativele consumului de droguri) am început-o din nou, că m-am grăbit şi nu mi-a plăcut deloc cum arăta. Iar peste o lună jumătate, va mai urma încă un proiect. Toate astea, cu speranţa că ajung în Austria la începutul verii. Plus câteva chestii personale.

Aşa că de-aia nu prea mai am timp şi postez mai rar. În orice caz, uraţi-mi baftă.