Un deliciu

Ciocolată. Multă ciocolată fină. Nucă. Multă nucă. Sau într-un cuvânt, un deliciu. Unele din cele mai bune bomboane din care am gustat vreodată. Cu mult peste rahaturile alea de Raffaelo.

Partea mişto e că nu este vorba de cine ştie ce firmă scumpă. Este decât o firmă italiană serioasă. Iar bomboanele sunt aduse direct din Italia, nu sunt produse la români.

Sincer, îmi doresc să avem şi noi o fabrică de ciocolată 100% românească. Chiar aş fi curios ce gust ar avea produsele noastre din ciocolată.

Gata, mi-a ajuns. Mă limitez la două bomboane, mai mult nu-mi dă voie doctorul.

Maxima zilei

Un om de succes este acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el.
David Brink

O cugetare despre succes care se aplică în viaţa reală. Şi de care ar trebui să ţină cu toţii cont de ea. În cazul meu s-a aplicat, chiar dacă încă nu pot spune despre mine că sunt “omul de succes”. Mi-am demonstrat că poţi să faci multe lucruri singur, fără să te bizuieşti pe alţii şi fără să vorbeşti prostii pe care încerci, totuşi, să le redai ca idei bune. Fără să te faci că înţelegi ce spune cel de lângă tine şi să faci pe deşteptu’. Iar atunci când se prinde omul că eşti un idiot care încearcă să pară deştept, arunci cu noroi şi în alţii: “crede-mă, nici ei nu sunt mai presus”. Prostii şi proşti de genul ăsta vedem peste tot în România, cu sau fără voia noastră. Ei sunt genul de oameni pe care nu-i suport. Oameni proşti care n-au habar de ce vorbesc, dar continuă să-şi aerisească molarii, privindu-i de sus pe restul.

Îmi plac oamenii modeşti care tac, dar le fac. Şi zilele astea am fost unul din ei (acum eliminăm modestia). Sincer, e o deosebită plăcere când pui retardaţi cu gura mare şi cu capu’ gol, ca cei de sus, în cur. Bineînţeles, după “succes”, taci în continuare. Îi laşi să putrezească în inteligenţa lor, chiar dacă încă au impresia că sunt mai presus decât alţii.

Articol obscur bazat pe un proiect despre care veţi afla mai multe în mai-iunie.

Azi, cu o floare se face primăvară

La mulţi ani, don’şoară. Şi baftă la cumpărături, domnilor.

Apropo, azi am studiat piaţa, din curiozitate. Noroc că, în timpul plimbării, găseam câte o masă pe care erau înşirate sute de mărţişoare la fiecare 200 de metri. Nu am găsit nimic diferit, nimic frumos, nimic special sau original. Deci de data asta am apelat la flori. Iar pentru cei în pană de idei, daţi o raită pe deziuaei.ro. Sau, zic eu, aruncaţi câte o privire şi la ştirile astea 2 (1 şi 2).

Photowalking

Cald, puţin vânt şi soare înseamnă vreme de fotografii şi de testat aparatul. Noobish, dar îmi plac, având în vedere că m-am jucat cu setările.

Preferate:

afb

away from blogging două, trei zile. Trebuie să-mi mai rezolv treburile şi să-mi pun problemele cap la cap. Din cauza oboselii, am ajuns să adorm la ora 10 seara.

Pe vineri seara!

Recomandare MP3 Player

Îmi recomandă şi mie cineva un MP3 Player de 1GB cu radio FM, o calitate bună a sunetului şi un preţ care să nu depăşească 140-150 RON?

Până acum m-am oprit la astea două: iRiver şi Creative (nu are fm). Deci?

N-am Valentină. Mare chestie.

Azi auzii de cel puţin 3 ori persoane spunând că le pare rău că n-au prieten/prietenă de Ziua Îndrăgostiţilor. Că sunt singuri etc. Acelaşi lucru îl văd şi acum la câteva persoane în status. De parcă le-ar păsa celor din lista ta că n-ai gagic/ă.

În orice caz, întotdeauna trebuie să fii optimist şi să vezi jumătatea plină a paharului. Nu cheltui bani şi eşti scutit de fuga după cadouri. Şi, ca să fiu nesimţit, lasă că îţi faci după 8 martie. Dacă reuşeşti pe 9, e perfect.

Ah, aţi observat că în perioada asta îţi poţi face mult mai repede prietenă? Hmm, care o fi motivul?

Boo!

Teh first scary image.

Fujifilm FinePix S5700

Mi-l luai azi. Îl luai fără card, pe cel din urmă cumpărându-l separat. Şi astfel am salvat 30 RON.

E un aparat foarte bun pentru preţul lui, din pozele făcute acum, seara, la întuneric, mă declar mulţumit. De mâine încolo sper să am mai mult timp să-l iau la purecat.

Un blog, o carte sau o plimbare?

Mi s-a spus în câteva rânduri de nişte persoane că “decât să postezi o însemnare pe blog, mai bine citeşti o carte sau te plimbi”. Problema e că persoanele respective numai cărţi citite n-aveau la activ. Iar azi îmi aduse aminte vis89, care s-a retras din aşa-zisa activitate de blogging, pe motiv că nu îi mai rămâne timp liber.

Eh, omul vrea să citească. Renunţă la blog pentru a citi mai mult. Jos pălăria, într-adevăr. Dar el are voie să spună că mai bine faci alte lucruri decât blogging. De ce? Pentru că el le-a făcut pe toate, a trecut prin toate. Şi eu am voie. La tine, care nu prea ai idee despre un anumit lucru, părerea despre lucrul respectiv e considerată nulă. Nu înseamnă nimic. Nada.

Bun, acum rămâne întrebarea: de unde ştii TU, care nu faci altceva decât să citeşti Cancan, să joci cantăr straic şi să te plimbi cu jmecherii prin faţa blocului, că mai bine citeşti o carte, decât să faci blogging? Şi încă o chestie: de unde ştii tu că nu citesc? Sau bloggerii nu ştiu să citească?

Revenind la timp liber. Mulţi şi-au abandonat blogul pentru faptul că nu le mai rămâne timp pentru a face şi altceva. Nu mare mi-a fost mirarea când am aflat că aceşti “mulţi” verifică statisticile blogului din jumătate în jumătate de oră, mailul din oră în oră şi că joacă timp 2 ore fifa. Ok, cât timp vroiai să-ţi mai rămână? Iar acum mă dau ca exemplu: statisticile se verifică la sfârşitul zilei sau de câteva ori pe săptămână, mailurile se citesc la sfârşitul zilei (mie îmi ia 10 minute) iar jocurile sunt inutile.

Ca să îl citez pe Andu:

Acelaşi copil care are timp de şcoală, blogging, proiecte, plimbări şi cărţi,
Alex