Îmi amintii de o discuţie cu cineva care mă întreba, demult, de ce nu am o pozyk q mn pe blog, sau de ce nu-mi afişez numele real:
- Ţi-e frică, dacă te cunoaşte lumea?
- Nu, menz, uatăfac ia io, da’ nu văd ce importanţă are.

Evident că n-are nici o importanţă nici acum, mai ales că nu-s chiar un fel de Justin Bieber în viitor, dar pitong.  Nu pentru mizeria aia de “asumare a opiniei”, pentru că aceeaşi părere o am atât în anonimitate, cât şi cu numele la vedere (asta apropo de faptul că mulţi pun mare preţ pe prezenţa numelui în comentarii).

Aşa arăt. Întotdeauna. Pe bune. Sau aşa. Anyways, am şi feisbuc d-ela, pentru curioşi, unde-mi veţi descoperi şi numele de Alexandru Tănasie, omg omg.

Probabil va urma un update al paginii About.

Medie – 8,65

Mă gândesc dacă să fac contestaţie la info sau nu. În rest, totul a mers perfect pentru un leneş care la informatică n-a învăţat nimic acasă în liceu, la matematică n-a lucrat mai deloc, iar la română a citit 4 comentarii şi a lucrat câteva variante. Da, mi-e drag.

Concluzia: bacalaureatul e un râs de examen, nu vă stresaţi, strângeţi 1-2 milioane în clasa a doişpea. Învăţaţi doar pentru ce vă trebuie (şi admitere, dacă daţi) şi îmbătaţi-vă cât de des puteţi, alături de colegi. Petreceţi mai mult timp cu ei; pentru 19 persoane din 20, e mai util decât să stea la ora de chimie.

Cum spuneam, revin. Vă salută omul care a trecut într-o nouă perioadă a vieţii, cică. I loled.

La mulţi ani, allekse. Ail bi beac.

Click here to view the embedded video.

Chestii: şi pentru că iarăşi mi s-a spus de câteva ori “băăăă, nu mai scrii pe bloooog” (exagerez oleacă, aşa, la fantezie; dar chiar mi s-a spus, serios), ţin să mă explicitez. Vine bacul şi m-am gândit ieri că e momentul să mă apuc de învăţat. Oarecum. Am avut de lucru, am avut lipsă de chef, am avut chestii mai bune de făcut.

Zic de extrem de multă vreme că vin cu un post referitor la învăţământul românesc care, sper eu, să merite băgat în seamă. Lung, argumentat, cu părerile unui licean care şi-a făcut tema de câteva ori în clasa a noua (şi mândru că totuşi, e diferit de majoritate) şi care a preferat să-şi ocupe timpul cu chestii mult mai utile. Nu, încă nu vând droguri. Dar deja îmi piere modestia. În altă ordine de idei, cât de curând o să termin şi postul respectiv. Pentru că mă scârbeşte situaţia din ce în ce mai mult. Şi urăsc ţara asta din ce în ce mai adânc.

Tot am în gând să nişez blogul. Dar cum în momentul de faţă sunt interesat de atâtea subiecte legate de online, mi-e greu să mă decid doar asupra unuia. În orice caz, va mai dura ceva.

Pupicei dulci.

La mulţi ani celor 2 milioane de români care îşi sărbătoresc ziua. Mulţi bani celor care dau de băut.

Începând cu planurile pentru anul ăsta, pot spune că sunt un politician mulţumit. Am dus la capăt o parte din ele, de altele am uitat. Câteva puncte pe care voiam să le parcurg anul ăsta, dar care nu mi-au ieşit cum voiam:

• în limita timpului disponibil, voiam să scot la apă doo proiecte. Am reuşit cu unul.
• plănuiam să câştig o anumită sumă din online în decursul anului. Nu ştiu cine dracu m-a pus să-mi doresc atât de mult, cert e că n-am atins pragul. Încă mă gândesc că poate am pus un zero din greşeală, sau gustasem deja din alcool când scriam “resolutions.txt”.
• voiam să citesc mai mult. De când a început clasa a 12-a, n-am mai deschis nici o carte. Ba chiar am 4 cărţi de dus la bibliotecă, din iulie. În orice caz, va trebui să răsfoiesc căcaturile de care am nevoie la bacalaureat.
• mă gândeam să ajung la stomatolog pentru prima oară în viaţa mea, măcar pentru control. Fail.
• voiam să dau examenul Cambridge, dar am ajuns cu o oră după ce se terminaseră înscrierile. Mersi profei de engleză pentru că nu m-a anunţat din timp. gg alleks.

Ce vreau de la 2010:

Să scap de lene. Lenea e unul din cele mai de căcat lucruri din univers. Cele mai stresante probleme se trag din lene. Pământul ar fi un loc mult mai fericit dacă n-ar exista. Mai ales România.

Începând de la 1 ianuarie, vreau să devin cel mai harnic om. Poate găsesc şi vreun ghid util care să spună şi altceva, în afară de “just get to work, mofo!”. Bănuiesc că m-ar ajuta nişte sfaturi.

În rest, îmi doresc cam aceleaşi lucruri. Poate le îndeplinesc mai bine decât în 2009.

Voi aveţi planuri măreţe, ceva? Cucerirea Bucureştiului, descoperirea leacului pentru mahmureală etc?

Ca să n-o mai lungesc, am fani, manilor. Unul din ei e iscusitul din acest printscreen. Parcă textul de-acolo bate puţin, nu foarte mult, cu ce-am scris eu despre viaţa mea plină de faimă, bani, maşini luxoase, carduri, aur şi femei. Comentariile, la fel. Numele elementelor din sidebar, la fel. După ce şi-a tras blog, şi-a făcut şi cont de twitter şi mi-a dat follow. Altfel nu dădeam de el. Aproape la fel de ascuţit la minte ca şi nichita.

Şi bineînţeles că mai am zeci de milioane de fani, dar sunt modest. Unii mai postează comentarii aproape zilnic, total d-ampulea, deşi se află în moderation queue de 2 ani. Când le dau voie să comenteze, să guste din talentul meu de şukar, postează chiar de mai multe ori pe zi. Incapabili fanatici care nu sunt în stare să priceapă un text de 100 de cuvinte, dar îţi găsesc absenţa virgulei înainte de “şi”, după care semnalizează.

Fanii mei, că-s bloagher, dar îi iubesc adânc. Ms, p00pz.

Ah, între timp, a început şcoala. Cică s-ar fi micşorat numărul orelor săptămânale din liceu. Wow.

Nu ştiu cum poate cineva suporta un căcat de insectă (sau invers) în timp ce se loveşte cu capul de tavan, căutând lumină. Zborul ăla în zig-zag şi total aiurea. Sunetul ăla care te face să-ţi iei câmpii. Ideea că a umblat pe toate tipurile de rahat. Ideea că nu ai linişte când vrei.

Ce poate fi mai enervant decât o muscă? Exceptând răspunsul “două muşte”.