Linking fun #2

• Scuza tristă a salariului mic – un articol care ar trebui să pună pe gânduri 90% din salariaţii români
• Craiova veche – câteva articole despre construcţiile vechi ale Craiovei
• Criminals pay top money for hackable nokia phones – de ce se caută în draci nokiile 1100 produse în Germania
• Motive pentru care hi5 este mai popular în România decât facebook – un post argumentat despre popularitatea hi5
• Panoramă cu Hong Kong – fuckin awesome
• I can’t think for myself – de ce crede lumea în biblie
• Proof of no god – mai vrea cineva alte dovezi?
• Devices for women to pee while standing – pentru ca femeile să nu fie mai prejos

Atenţie la retarzii din Selgros

Am fost azi cu tata să cautăm un cuptor. Am ajuns în Metro, nu am găsit ce am vrut, am plecat spre Selgros. Intrăm, căutăm, găsim, îl punem în cărucior, mergem să cumpărăm şi restul de pe listă, facem repede totalul (având experienţe neplăcute cu idioţii de la Selgros), ajungem la o sumă de 2 milioane şi jumătate. Sumă rotunjită la modul generos.

1. Casierul Selgros n-are niciodată dreptate.

Ajungem la casă, punem produsele pe bandă, tanti face calculul. Tata se pregătea să scoată banii din portofel, doamna ne spune preţul final: “320 lei”. Am impresia că nu aud eu bine şi o întreb politicos “poftiţi?”, în acelaşi timp cu tata. “320 lei, domnilor”. Aflăm că preţul ei e de 200 lei fără TVA. Cu TVA, aproape 240. Îi explicăm amabil că pe eticheta preţului scrie clar 185 lei. Vorbesc de preţul scris cu font mic, care, teoretic, e cel care conţine TVA. Îi mai spun că acel cod de căutare format din 4 cifre (ce se găseşte atât pe cutie, cât şi pe preţ, pentru a evita confuziile – doh) se potriveşte cu cel de pe preţ. Îmi răspunde:  “nu are cum, preţul este acesta, aţi greşit. În plus, eu nu mă iau după acel cod”. Tata e mai mereu calm, dar nu suportă să piardă vremea aiurea, mai ales cu astfel de chestii. Îi spune să pună pe cineva să verifice pe raion. Sună doamna, îi creşte botu’, află că preţul nostru e cel corect. Preţul de pe etichetă e incorect. Bine, eşti proastă, scoate produsul de pe factură atunci. Plecăm.

2. Selgros te fură prin orice modalităţi

Ajungem acasă, mă uit cu tata pe factură. Ghici ce. Majoritatea preţurilor produselor nici nu corespundeau cu cele trecute pe etichetele de pe raion. Acum vine partea frumoasă. Multe (nu toate; iar pe etichete nu scrie nimic legat de asta) din cele din urmă nu conţin TVA. Şi restul au preţuri mult prea mici faţă de cele reale. Strategie de marketing, nu?

3. Angajaţii Selgros îşi rezervă dreptul să certe clienţii

Continue reading »

Românu’ îndură.

Am un nene covrigar pe lângă care trec aproape zilnic când mă întorc de la şcoală. E covrigar, deci vinde covrigi. Numai că nu prea are autorizaţie. Iar pentru locul pe care vinde nu plăteşte nimic. După faţă îţi dai seama că e un ţărănuş care încearcă să câştige şi el un ban cinstit. Îmbrăcat modest, privirea absentă.

Numai că acum ceva vreme s-au legat nişte neni poliţişti de el. I-au dat o amendă, cel mai probabil. La 2 săptămâni s-au legat de el alţi neni poliţişti, de data asta când am trecut pe lângă ei, scriau procesul verbal. Avut covrigar, mi-am zis. De curând, însă, s-a mai fript o dată. La fel, treceam prin zonă când un poliţist completa ceva, iar colega blondă îi explica covrigarului ce nu face bine. La un moment dat, îl aud pe vânzător: “hai şefu, acum toţi banii pe care îi făcui azi ţi-i dau ţie”. Mă gândeam să mă întorc spre el şi să-l întreb dacă e cumva prost. Sau poate stă prost cu memoria. Că numai eu l-am văzut stând la discuţii cu nu ştiu câte echipaje. N-am făcut-o, evident.
Continue reading »

Încă o zi de concediu

Azi, Guvernul a stabilit ca în ziua de 2 mai să nu se lucreze, aceasta trebuind să fie recuperată sâmbătă, 24 mai. Mie nu-mi face deloc plăcere chestia asta, n-aş suporta în nici un fel să mi se ia o zi din weekend, chiar dacă aş primi una liberă în schimb. Dar mă rog, poate sunt alţii cărora le place decizia celor din Guvern.

via evz