Atenţie la retarzii din Selgros

Am fost azi cu tata să cautăm un cuptor. Am ajuns în Metro, nu am găsit ce am vrut, am plecat spre Selgros. Intrăm, căutăm, găsim, îl punem în cărucior, mergem să cumpărăm şi restul de pe listă, facem repede totalul (având experienţe neplăcute cu idioţii de la Selgros), ajungem la o sumă de 2 milioane şi jumătate. Sumă rotunjită la modul generos.

1. Casierul Selgros n-are niciodată dreptate.

Ajungem la casă, punem produsele pe bandă, tanti face calculul. Tata se pregătea să scoată banii din portofel, doamna ne spune preţul final: “320 lei”. Am impresia că nu aud eu bine şi o întreb politicos “poftiţi?”, în acelaşi timp cu tata. “320 lei, domnilor”. Aflăm că preţul ei e de 200 lei fără TVA. Cu TVA, aproape 240. Îi explicăm amabil că pe eticheta preţului scrie clar 185 lei. Vorbesc de preţul scris cu font mic, care, teoretic, e cel care conţine TVA. Îi mai spun că acel cod de căutare format din 4 cifre (ce se găseşte atât pe cutie, cât şi pe preţ, pentru a evita confuziile – doh) se potriveşte cu cel de pe preţ. Îmi răspunde:  “nu are cum, preţul este acesta, aţi greşit. În plus, eu nu mă iau după acel cod”. Tata e mai mereu calm, dar nu suportă să piardă vremea aiurea, mai ales cu astfel de chestii. Îi spune să pună pe cineva să verifice pe raion. Sună doamna, îi creşte botu’, află că preţul nostru e cel corect. Preţul de pe etichetă e incorect. Bine, eşti proastă, scoate produsul de pe factură atunci. Plecăm.

2. Selgros te fură prin orice modalităţi

Ajungem acasă, mă uit cu tata pe factură. Ghici ce. Majoritatea preţurilor produselor nici nu corespundeau cu cele trecute pe etichetele de pe raion. Acum vine partea frumoasă. Multe (nu toate; iar pe etichete nu scrie nimic legat de asta) din cele din urmă nu conţin TVA. Şi restul au preţuri mult prea mici faţă de cele reale. Strategie de marketing, nu?

3. Angajaţii Selgros îşi rezervă dreptul să certe clienţii

Continue reading »

O nouă strategie de succes

Multe firme încă se întreabă ce pot face pentru a câştiga popularitate. După incidentul cu Bush, avem, totuşi, un exemplu bun de urmat.

Compania Baydan din Istanbul, care susţine că produce modelul de pantofi pe care jurnalistul irakian i-a aruncat în preşedintele George W. Bush, a primit atât de multe comenzi din întreaga lume după incident, încât a angajat încă 100 de persoane, relatează cotidianul britanic The Guardian. (de aici)

Deci se iau câteva produse ale firmei tale şi se aruncă în persoane publice importante. Te făleşti puţin cu faptul că produsele erau ale tale, iar restul vine de la sine. Nu sună prea dificil.

O urma vreo firmă românească exemplul ăsta?

Monden.info a fost vândut

Monden.info a fost cumpărat de Orlando Nicoara.

Tranzactia este prima care implica vanzarea unui blog din Romania si s-a incheiat pentru o suma cuprinsa intre 30.000 de euro si 50.000 de euro. Proiectul a fost lansat in urma cu mai putin de doi ani de catre Bobby Voicu, Cristina Chipurici, Ada Bogoevici si Vlad Balan.

via

Un proiect ce a dat roade, se pare. Alte detalii veţi putea afla mâine între orele 21 şi 22 la radio Lynx.