Observ că deja au început discuţiile referitoare la mediile obţinute de elevi anul acesta, la bacalaureat. Unii sunt destul de vehemenţi, alţii ironici, restul nu cunosc datele problemei şi vorbesc în necunoştinţă de cauză. Un articol din hotnews spune că promovabilitatea în Bucureşti a fost doar de 59%. Am şi comentat pe blogul lui Alex Mihăileanu pe baza aceluiaşi subiect.

Parcă brusc, elevul de nota 9 din anii trecuţi a ajuns un elev de nota 7,5. Tot românul se închină la sfânta paraschivă şi sare cu gura: “nu mai învăţaţi nimic, noi pe vremea voastră ştiam totul”. Aşa e că vă miraţi foarte tare când vedeţi procentul de promovabilitate?

Primul din motivele pentru care puţini au reuşit să mai treacă bacul e pentru că, spre deosebire de anii trecuţi, în 2010 s-au scos probele orale şi de sport (sau ce probă de umplutură îşi alegea fiecare). La aceste probe, trebuie să fii puţin debil sau de-a dreptul inapt să nu poţi lua peste 8, când majoritatea notelor erau de 9,50 sau 10. Automat, sunt 3 probe care ridică media generală cu mult, astfel fiind mai uşor să treci de nota 6, necesară promovării examenului. În mare, notele celor 3 probe scrise, susţinute anul acesta, sunt la fel ca cele de anul trecut. Elevii sunt(em) la fel de slab pregătiţi şi nu există nici o diferenţă notabilă între noi şi cei de anul trecut. Stupoare?

În al doilea rând, o foarte bună parte din cei care au susţinut examenul sunt indiferenţi vis-a-vis de notă. Sau li se rupe. Asta pentru că jumătate din elevi (nu ştiu dacă exagerez cu aproximarea, nu-mi pasă, dar e enorm numărul lor) dau la poliţie sau jandarmerie. Unde nu contează nota obţinută la bac. Şi bineînţeles, mai sunt destui care optează pentru facultăţi unde nu contează media asta. Minunat fapt, este?

Un alt motiv pentru care, din nou, elevului modern i se fâlfâie de bac e pentru că în sistemul actual de învăţământ, în anul 2010, încă există facultăţi unde se elimină examenul de admitere şi se intră pe baza dosarului. Dosar în care, evident, se va găsi şi media (umflată grav, în cele mai multe cazuri) din liceu. Astfel, notele obţinute la examen îşi pierd din importanţă. Am descoperit roata?

Să nu uităm poate cel mai important aspect: nu există bacalaureat unde să nu se poată copia. Nu cu orice profesor, nu în orice sală, nu la orice materie, dar  procentul elevilor care copiază e covârşitor. Când auzi 2 persoane spunând că la ei, se plimbau foile de examen prin clasă, instinctul de om normal nu-ţi dictează să fugi să-ţi înveţi comentariul la “Iona” (care, apropo, e printre cele mai imbecile opere existente). Dintr-o clasă de 30 de oameni, minim 20 se vor baza pe copiat. Dacă mergem spre şcolile profesionale, creşte numărul. Nu v-am lăsat cu gura căscată, nu?

Mai trebuie să menţionez că dacă ai bani, ai ce vrei, în ţara asta? Mai e nevoie să vorbim de plicuri?

Şi ignoraţi ce spun stimabilii de la hotnews:

“In 2010 a fost un examen adevarat. Examenul oral a fost corect, iar la scris nu s-a mai putut copia dupa ce ministrul Educatiei i-a scanctioat pe cei care au incercat sa fraudeze exemenul”, au explicat, duminica, pentru Mediafax surse din minister.

Nu, examenul n-a fost corect, ministrul a sancţionat nişte profesori dintr-o comună de care n-a auzit nici dracu. Şi au mai existat ceva mişcări de trupe la oraş, să audă şi ţăranul urban. În acelaşi timp, ministrul vrăjeşte poporul că totul a decurs ca la carte şi lumea îl crede. Da, s-a copiat la modul grav în toată ţara, examenul n-a fost, nu este şi nu va fi niciodată corect, cât timp nu scoatem capul din maro. S-au aflat subiecte, s-au plimbat bani, s-au cumpărat pâini copiilor, de către profi.

Concluzie: nici cei din anii trecuţi nu au fost mai isteţi, diferenţa de punctaj se bazează, în principiu, pe eliminarea celor 3 probe şi pe faptul că la facultate, nu mai e atât de important bacul. Aş putea completa mult şi bine, dar sunt obosit şi deja am scris destul. Dar ar fi inteligent să nu mai comparaţi vremurile apuse cu ceea ce este astăzi.

(foto)

Medie – 8,65

Mă gândesc dacă să fac contestaţie la info sau nu. În rest, totul a mers perfect pentru un leneş care la informatică n-a învăţat nimic acasă în liceu, la matematică n-a lucrat mai deloc, iar la română a citit 4 comentarii şi a lucrat câteva variante. Da, mi-e drag.

Concluzia: bacalaureatul e un râs de examen, nu vă stresaţi, strângeţi 1-2 milioane în clasa a doişpea. Învăţaţi doar pentru ce vă trebuie (şi admitere, dacă daţi) şi îmbătaţi-vă cât de des puteţi, alături de colegi. Petreceţi mai mult timp cu ei; pentru 19 persoane din 20, e mai util decât să stea la ora de chimie.

Cum spuneam, revin. Vă salută omul care a trecut într-o nouă perioadă a vieţii, cică. I loled.

Click here to view the embedded video.

via craiovaforum

PS: ca să nu uit. baftă, fiţuici la îndemână şi ce mai vreţi voi. să fie.

Fundaţia Soros România organizează proiectul pilot, numit “Reporter de liceu” care urmăreşte selectarea a şase licee din ţară pentru a implementa şi dezvolta simţul civic în rândul tinerilor, prin intermediul jurnalismului cetăţenesc.

Fiecare echipă îşi va face o revistă a liceului pe o platformă de blog, care va conţine materiale ce vizează viaţa tinerilor, şcoala, evenimente locale, activităţi extraşcolare, etc. Proiectul include şi traininguri sau cursuri, în vederea pregătirii profesorilor şi a elevilor de a coordona profesionist o publicaţie. (via Jiunimea)

Consider că e o idee foarte bună şi o susţin. Elevii de clasa a XI-a care se consideră capabili a scrie în limba română şi să contribuie la revista liceului ar trebui să profite de ocazie. Aparent, e unul din proiectele în care merită să te implici în timpul liceului.

Pe de o parte, e mişto că poţi cunoaşte persoane competente (cu puţin noroc). Asta dacă nu le cunoşteai deja. Am făcut şi eu parte pentru puţin timp din redacţia revistei liceului meu, dar cum a venit clasa a 12-a, s-a retras toată lumea. Din câte am înţeles, acum s-ar fi ales praful. Elevi “capabili”, deh.

O altă mare prostie, din punctul meu de vedere, este traducerea comenzilor din Microsoft Office în limba română. Aveţi pretenţia să înveţe copiii limbi străine, dar voi veniţi cu termeni gen: captură de ecran, diapozitiv, inhibarea afişării unui diapozitiv etc. Şmecher.

ps: de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, tarzii au trecut la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, iar în curând vor ajunge la Ministerul Educaţiei, Cercetării si Inovări, inovatorii curului. Asta din ce îmi amintesc, că nu merită sărci pe goagăl. Asta da reformă a învăţământului.

pps: denumirea oficială a probei orale la română = proba de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română. Epic.

Forţa băse!

Nu putem compara şansele de reuşită ale tineretului din mediul rural cu ale celui de la oraş.

Educaţie

La ţară, şcoala se face să fie făcută, în cele mai multe cazuri. Notele sunt mari în majoritate, rareori date pe merit. De-asta vedem atâţia ţărani cum intră cu medii peste ale noastre în liceele bune. Mulţi memorează mecanic, totul pentru notă. E firesc, aşa au fost învăţaţi. Mulţi profesori sunt slab pregătiţi, nu-şi dau silinţa etc. Din 15 elevi, în funcţie de cât de aproape se află vreun oraş faţă de satul respectiv, 5 poate ajung la liceu. Din cei 5 ajunşi la liceu, poate 2 ajung la facultate.

Foarte mulţi fac muncile câmpului în timpul şcolii. Sunt nevoiţi.

Dacă un copil vrea la liceu, părinţii trebuie să facă eforturi foarte mari să-l întreţină. Poate stă la cămin, poate face naveta. Bani îţi trebuie. Poţi să fii şi foarte aproape de oraş, mijloacele de transport costă. Dacă părinţii au locuri de muncă, poate îşi permit. Fiind elev într-un oraş, faci tot posibilul să înveţi, pentru că părinţii se chinuie pentru tine. 7 ore pe zi, 6-7 materii, toate trebuiesc învăţate, crezi tu. Ajungi acasă obosit, mănânci, te aşezi la teme şi la învăţat. Se face ora 21, eşti rupt de oboseală, te culci. Mâine te trezeşti la 6. Şi timp de 4 ani faci aceleaşi lucruri. Ai 2 zile din 7 când mai arzi o miuţă, mai stai de vorbă cu ai tăi. Poate nici alea.

La oraş, există profesori demenţi, în special dacă vorbim de materiile de bază. Profesori care te ard cu 3 dacă le lipseşti de la oră, profesori care te ţin 2 minute la tablă şi-ţi trec nota în catalog. Notele pe merit sunt în procent mult mai mare. Deseori meriţi mai mult, dar iei notă mică. E mai bine aşa.

Un orăşean are posibilitatea să meargă pe jos la şcoală, dacă situaţia financiară nu-i permite mai mult. Ajunge acasă la ciorba mamei, ai lui sunt probabil angajaţi.

Muncă

La ţară n-ai ce munci. Dacă ai norocul de a fi băiat, dai cu sapa, culegi via, primeşti o sticlă de vin şi câteva sute de mii pe zi. În cazul în care eşti idiot, te îmbeţi din sticla de vin, nu mai faci treaba ca lumea şi nu-ţi mai primeşti banii. Dacă, prin absurd, există vreo fabrică în apropiere în care munceşti, eşti norocosul satului. Sau poate munceşti în construcţii. Ai bani de o sticlă de ulei, o pungă de zahăr şi 2 beri pe lună.

Dacă eşti fată, nu ai ce să munceşti. Stai acasă, faci mâncare, uzi grădina, hrăneşti orătăniile.

În oraş, vrând-nevrând, locuri de muncă există. Poate ai vreo uzină prin preajmă, vreo fabrică la periferie, un combinat chimic, taximetria merge, magazine sunt. Ai de unde alege.

Civilizaţie

Un ţăran nu ştie cum să se poarte cu o femeie. Nu ştie că nu trebuie să-ţi baţi nevasta, că nu poţi să-i dai cu bâta pe spinare şi că n-ar trebui să o dai afară din casă. Nu ştie că nu se vorbeşte tare în public, că se pune mâna la gură când caşti, că nu se înjură în gura mare pe stradă.

Dacă trăieşti la oraş, cel mai probabil ai auzit de cei 7 ani de acasă. Că te faci că nu-i ai, ca să pari tupeist, e altă problemă. Devii ţăran, la figurat.

Concluzie

Toate astea se întâmplă mulţumită sistemului din România. Puţini au şansa să avanseze pe scara ierharhică, mulţi nu ştiu cum. Educaţia e jegoasă, locurile de muncă sunt puţine şi prost plătite, corupţia e mare, toată lumea stă pe loc, mai puţin politicienii care îşi îndeasă bancnotele în conturi. În acelaşi timp, peste tot sunt promovate non-valorile, jegurile.

Tocmai din această cauză nu ai dreptul să te gândeşti că eşti superior unui ţăran, gândeşte-te, mai degrabă, că dacă erai în locul lui, nu ştiai ce e ăla “internet”. Nu ştiai ce e prezervativul, habar n-aveai că în societate trebuie să dai dovadă de educaţie. Dacă el era în locul tău, probabil se descurca de 3 ori mai bine.

Aşa că ciocul mic când îţi aduci aminte că toţi ţăranii au fugit la cules de căpşuni. Oamenii ăia aproape îşi destramă familiile ca să trimită bani în ţară pentru creşterea copilului, când tu bei Corona pe banii lui taică-tău, în timp ce conduci seria 5-ul mă-tii, cu motorină  luată din banii de pe cardul lu’ mătuşa. Ei vor să muncească, dar n-au unde. Vor să înveţe, dar n-au cum. Când, beat fiind, tu calci ţăranul pe trecere, sari cu banul la pilă şi scapi basma curată. Vina e a mentalităţii şi a penibilităţii modului în care merg lucrurile în România.

ps: 800+ cuvinte, devin problogger, ce pana mea.
pps: articolul poate fi votat pe ftw

Pentru ce s-au luptat profesorii?

Nu renunţăm la grevă decât dacă suntem asiguraţi că se respectă legile în ţara asta, pentru că, pe lângă anularea în mod nencostituţional a legii majorării salariilor cadrelor didactice, guvernul a dat o serie de ordonanţe nejustificate şi abuzive. Ne referim la ordonanţa prin care sunt demişi inspectorii generali şcolari, prin care se legiferează politizarea învăţământului, la ordonanţa rectificării bugetare. Să ne explice şi nouă miniştrii cum se pot încadra într-un buget de salarii mai mic decât este necesar fără să scadă lefurile şi fără să reducă din personal (Constantin Ciosu)

Simplu, oamenii îşi cereau drepturile. În plus, le-au fost promise salarii mai mari, profesorii au pus botul (deşi au existat şi excepţii), statul le-a dat-o peste bot şi i-a luat şi puţin la mişto. Nu e de ajuns pentru a constitui un motiv de grevă?

Cu ce s-au ales?

Aici sunt 10 reguli ce trebuie respectate de ambele părţi (ministerul educaţiei şi profesori). Pe scurt, e acelaşi lucru ca şi cum te-ai duce tu, ca persoană păgubită, la poliţie, să-ţi ridici maşina furată cu ceva timp în urmă. Dar te întorci cu brăduleţul pe care-l aveai la oglindă. Îl rogi frumos pe nea poliţistu’ să ţi-l lase măcar pe ăla şi gata, eşti fericit, nu mai faci gură.

În halul ăsta, nimeni nu va mai primi nimic. Parcă nici greva nu se mai face cum trebuie la noi. Dar totuşi, o zi de grevă echivalează cu o zi de leapşă minus. Politicienii noştri sunt şi mai greu de cap, deci fără o grevă sănătoasă pe care să o respecţi nu reuşeşti să faci nimic. Există şi riscul îngheţării anului şcolar. Cui i-ar plăcea asta? Sigur, nimănui, dar salariile infecte cui îi plac? Rişti şi câştigi. Dacă nu, taci şi înghiţi.

Concluzia

e simplă, comparaţi cele 2 puncte de mai sus. Nu eşti în stare să-ţi ceri drepturile, o iei în mână. Asta au şi făcut cadrele didactice. O idee ar fi inversarea salariilor poliţiştilor cu cele ale profesorilor. Dar pe la noi, e mai important (de fapt nu e important nimic, dar încerc să fac o comparaţie aici) să-ţi ştergi mucii decât să-i faci să nu mai curgă.

De buba din învăţământ vom vorbi cu altă ocazie.

Dar tind să zic că mai bine s-ar scoate câte ceva din literatura obligatorie la bac şi s-ar face dracu nişte gramatică în liceu, că 80% din elevii 9-12 sunt incapabili să scrie câtuşi de corect 3 fraze. Pot să garantez pe ce vreţi voi că a fi capabil să scrii corect din punct de vedere gramatical reprezintă mult mai mult decât a avea cunoştinţe în ceea ce priveşte iluminismul sau umanismul. Ar mai fi nevoie de dovezi?

Mai mult decât atât, ce-ar fi să se rezolve mai întâi problema siguranţei în şcoli?

Apropo de articol, de când mama dracu “a spama” înseamnă “a asculta”? Sau “omg” “doamne fereşte”? Bre don’şoară Andreea Archip, Paştele mă-sii de jurnalism. Sau să spunem “Paştele mă-sii de licean prost”?