Click here to view the embedded video.

Epic fail? Mai mult decât atât, nimănui nu-i va păsa de aceste broşuri, din păcate.

E o observaţie simplă şi nicidecum originală că, în locurile de joacă ale copiilor români, răsună frecvent cuvintele părinteşti: „Nu, Dănuţ!“, „nu pune mâna, Ioana!“, „Nu-i voie, Maria!“. Sau în tren, când copilul vecin de compartiment se urcă de-a buşilea pe tine, apare imediat scuza unui părinte jenat, iar apoi mustrarea: „Nu e frumos, Paul, domnul e ocupat“.

Un articol interesant şi recomandat, din GDS. Dar eu încă susţin că ai “noştri” copilaşi se află printre cei care urlă cel mai rău din Europa.

Thanks Anca.

Mulţi români spun acum, zâmbind pe sub mustăţi, că măcar nu suntem singurii capabili de aşa ceva.

Acum s-o luăm pe rând. Transportul în comun e rapid, confortabil, ieftin şi acoperă întregul oraş. Fie că e vorba de metrou, tramvai sau autobuz, nu aştepţi mai mult de 4 minute în staţie. 14E/săptămână/toate liniile. Zgomot pe stradă nu este. Mizerie nu este. În 3 săptămâni am auzit 4 claxoane. Şi alea în cazuri aproape extreme. BMW-uri, Audi-uri, Mercedes-uri şi alte maşini şmechere nu vezi decât conduse de oameni îmbrăcaţi la cămaşă şi cravată, nu de copii de bani gata. Mai mult decât atât, tot oameni de genu’ mai vezi şi pe trotinetă sau bicicletă. La fel şi unul din cei cu care lucram. Avea cel puţin 3000E salariu, dar venea pe bicicletă la serviciu. Ceea ce demonstrează încă o dată că nu au nici un complex, spre deosebire de noi, românii fuduli. Piste şi parcări pentru biciclete peste tot, semafoare sincronizate peste tot. Prinzi un verde, mergi constant cu 50 km/h în linie dreaptă şi străbaţi tot oraşul fără să te mai opreşti. Patrule de poliţie nu vezi pe străzi, nu e nevoie.

Austriecii când ajung la serviciu, îşi iau cafeaua la birou şi-i dau drumul la lucru. Nu pierd timpul, nu iau pauze decât dacă e chiar nevoie sau au prea puţine de făcut. Şi pleacă atunci când şi-au îndeplinit sarcinile pe ziua respectivă.

Am mers de 2 ori cu taxi, e scump (2E/km). Ca maşini vezi numai Mercedes, VW, poate şi câte un Renault pe ici, pe colo, iar şoferii sunt cizelaţi, n-au pământ sub unghii şi au mai mult de 4 clase. Cu toate astea, având în vedere de ce transport în comun dispun vienezii, cine ar mai folosi taxi?

Cluburile sunt ok, deşi băuturile sunt puţin cam scumpe. De asemenea, în Viena e cam greu să te plictiseşti (mai ales turist fiind), mereu poţi vizita câte ceva.

Şi nu în ultimul rând, fetele-s frumoase şi se îmbracă cu gust. Cine-i patriot?

ps: imaginaţi-vă cum e să vă daţi jos dintr-o cuşetă austriacă de clasa a II-a şi să vă urcaţi, în Gara de Nord, într-un accelerat jegos, împuţit, cu 8 locuri/compartiment, fără aer condiţionat şi plin de ţărani.

Primele 30.000 de pagini din Enciclopedia Vieţii online au fost dezvăluite, oficial, miercuri, acesta fiind un proiect fără precedent care îşi propune să repertorieze cele 1,8 milioane de specii vii cunoscute.

Un proiect interesant pe care îl veţi putea vedea la eol.org.

via Mediafax

Dar s-o luăm logic. Eşti la sfârşitul liceului, de ce ţi-aş lua de fapt dreptul la alocaţie? Că majoritatea celor care fac parte din această categorie sunt majori. Eşti major, ţi se ia dreptul de a primi alocaţie, dar primeşti dreptul de a îţi lua un serviciu oriunde în România. Şi nu numai. Deci în clasa a 12-a eşti nevoit să înveţi pentru BAC şi să munceşti pentru a înlocui alocaţia. Şi foarte puţini ştiu ce e ăla freelancing sau foarte puţini au părinţi care să le cumpere Leon FR când împlinesc 18 ani. Parcă nu sună prea bine…

Eh, omul vrea să citească. Renunţă la blog pentru a citi mai mult. Jos pălăria, într-adevăr. Dar el are voie să spună că mai bine faci alte lucruri decât blogging. De ce? Pentru că el le-a făcut pe toate, a trecut prin toate. Şi eu am voie. La tine, care nu prea ai idee despre un anumit lucru, părerea despre lucrul respectiv e considerată nulă. Nu înseamnă nimic. Nada.

Bun, acum rămâne întrebarea: de unde ştii TU, care nu faci altceva decât să citeşti Cancan, să joci cantăr straic şi să te plimbi cu jmecherii prin faţa blocului, că mai bine citeşti o carte, decât să faci blogging? Şi încă o chestie: de unde ştii tu că nu citesc? Sau bloggerii nu ştiu să citească?

Revenind la timp liber. Mulţi şi-au abandonat blogul pentru faptul că nu le mai rămâne timp pentru a face şi altceva. Nu mare mi-a fost mirarea când am aflat că aceşti “mulţi” verifică statisticile blogului din jumătate în jumătate de oră, mailul din oră în oră şi că joacă timp 2 ore fifa. Ok, cât timp vroiai să-ţi mai rămână? Iar acum mă dau ca exemplu: statisticile se verifică la sfârşitul zilei sau de câteva ori pe săptămână, mailurile se citesc la sfârşitul zilei (mie îmi ia 10 minute) iar jocurile sunt inutile.

Ca să îl citez pe Andu:

Acelaşi copil care are timp de şcoală, blogging, proiecte, plimbări şi cărţi,
Alex