Read a book

Read a book, read a book, read a motherfuckin’ book. E prea tare melodia, clipul merită vizionat. Eventual, luat în seamă.

CNA fail

De ce ai porni o campanie menită să încurajeze utilizarea vorbirea corectă a limbii române, când o denumeşti în romgleză: “Eşti cool dacă vorbeşti corect”.

Epic fail? Mai mult decât atât, nimănui nu-i va păsa de aceste broşuri, din păcate.

Copilăria sub dictatura lui NU

E o observaţie simplă şi nicidecum originală că, în locurile de joacă ale copiilor români, răsună frecvent cuvintele părinteşti: „Nu, Dănuţ!“, „nu pune mâna, Ioana!“, „Nu-i voie, Maria!“. Sau în tren, când copilul vecin de compartiment se urcă de-a buşilea pe tine, apare imediat scuza unui părinte jenat, iar apoi mustrarea: „Nu e frumos, Paul, domnul e ocupat“.

Un articol interesant şi recomandat, din GDS. Dar eu încă susţin că ai “noştri” copilaşi se află printre cei care urlă cel mai rău din Europa.

Thanks Anca.

Falsurile Chinei

La festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice din Beijing, cu toţii am întâlnit una din cele mai bune coregrafii din lume, lucru care pe mulţi ne-a v-a dus cu gândul la părţile bune ale comunismului. Într-adevăr, spectacolul a fost unul grandios, bine pus la punct şi mai mult decât plăcut. Partea (extraordinar de) proastă e că asiaticii încercau să pară originali prin falsuri. Iar acestea au fost multe la număr, după cum spun unii. Câteva dintre acestea le puteţi vedea aici. Nu este un simplu blog post, ci unul argumentat. Mai puţin partea cu artificiile, toate mi se par credibile şi este posibil să se fi chiar întâmplat.

Mulţi români spun acum, zâmbind pe sub mustăţi, că măcar nu suntem singurii capabili de aşa ceva.

Viena, oameni şi locuri

În primul rând, e locul în care găseşti peste tot educaţie, respect şi bun simţ. Bineînţeles că mai există excepţii, dar de-abia le întâlneşti. Peste tot e linişte, lipseşte agitaţia şi totul e ordonat.

Acum s-o luăm pe rând. Transportul în comun e rapid, confortabil, ieftin şi acoperă întregul oraş. Fie că e vorba de metrou, tramvai sau autobuz, nu aştepţi mai mult de 4 minute în staţie. 14E/săptămână/toate liniile. Zgomot pe stradă nu este. Mizerie nu este. În 3 săptămâni am auzit 4 claxoane. Şi alea în cazuri aproape extreme. BMW-uri, Audi-uri, Mercedes-uri şi alte maşini şmechere nu vezi decât conduse de oameni îmbrăcaţi la cămaşă şi cravată, nu de copii de bani gata. Mai mult decât atât, tot oameni de genu’ mai vezi şi pe trotinetă sau bicicletă. La fel şi unul din cei cu care lucram. Avea cel puţin 3000E salariu, dar venea pe bicicletă la serviciu. Ceea ce demonstrează încă o dată că nu au nici un complex, spre deosebire de noi, românii fuduli. Piste şi parcări pentru biciclete peste tot, semafoare sincronizate peste tot. Prinzi un verde, mergi constant cu 50 km/h în linie dreaptă şi străbaţi tot oraşul fără să te mai opreşti. Patrule de poliţie nu vezi pe străzi, nu e nevoie.

Austriecii când ajung la serviciu, Continue reading »

Baftă la BAC

O spun mai târziu pentru simplul fapt că la oral toată lumea ia 9-10. Greul începe când se dau probele scrise. Deci… baftă!

Enciclopedia Vieţii

Primele 30.000 de pagini din Enciclopedia Vieţii online au fost dezvăluite, oficial, miercuri, acesta fiind un proiect fără precedent care îşi propune să repertorieze cele 1,8 milioane de specii vii cunoscute.

Un proiect interesant pe care îl veţi putea vedea la eol.org.

via Mediafax

Alocaţie pentru toţi!

Domnu’ CPT a hotărât ca alocaţia să fie acordată tuturor elevilor, până la sfârşitul liceului. Mai mult decât atât, după 1 martie, aceasta va deveni 40 RON pe lună. Asta după cugetări îndelungate în care domnii “de sus” îşi puneau întrebarea “să le iau banii, să nu le iau banii?”.

Dar s-o luăm logic. Eşti la sfârşitul liceului, de ce ţi-aş lua de fapt dreptul la alocaţie? Că majoritatea celor care fac parte din această categorie sunt majori. Eşti major, ţi se ia dreptul de a primi alocaţie, dar primeşti dreptul de a îţi lua un serviciu oriunde în România. Şi nu numai. Deci în clasa a 12-a eşti nevoit să înveţi pentru BAC şi să munceşti pentru a înlocui alocaţia. Şi foarte puţini ştiu ce e ăla freelancing sau foarte puţini au părinţi care să le cumpere Leon FR când împlinesc 18 ani. Parcă nu sună prea bine…

Un blog, o carte sau o plimbare?

Mi s-a spus în câteva rânduri de nişte persoane că “decât să postezi o însemnare pe blog, mai bine citeşti o carte sau te plimbi”. Problema e că persoanele respective numai cărţi citite n-aveau la activ. Iar azi îmi aduse aminte vis89, care s-a retras din aşa-zisa activitate de blogging, pe motiv că nu îi mai rămâne timp liber.

Eh, omul vrea să citească. Renunţă la blog pentru a citi mai mult. Jos pălăria, într-adevăr. Dar el are voie să spună că mai bine faci alte lucruri decât blogging. De ce? Pentru că el le-a făcut pe toate, a trecut prin toate. Şi eu am voie. La tine, care nu prea ai idee despre un anumit lucru, părerea despre lucrul respectiv e considerată nulă. Nu înseamnă nimic. Nada.

Bun, acum rămâne întrebarea: de unde ştii TU, care nu faci altceva decât să citeşti Cancan, să joci cantăr straic şi să te plimbi cu jmecherii prin faţa blocului, că mai bine citeşti o carte, decât să faci blogging? Şi încă o chestie: de unde ştii tu că nu citesc? Sau bloggerii nu ştiu să citească?

Revenind la timp liber. Mulţi şi-au abandonat blogul pentru faptul că nu le mai rămâne timp pentru a face şi altceva. Nu mare mi-a fost mirarea când am aflat că aceşti “mulţi” verifică statisticile blogului din jumătate în jumătate de oră, mailul din oră în oră şi că joacă timp 2 ore fifa. Ok, cât timp vroiai să-ţi mai rămână? Iar acum mă dau ca exemplu: statisticile se verifică la sfârşitul zilei sau de câteva ori pe săptămână, mailurile se citesc la sfârşitul zilei (mie îmi ia 10 minute) iar jocurile sunt inutile.

Ca să îl citez pe Andu:

Acelaşi copil care are timp de şcoală, blogging, proiecte, plimbări şi cărţi,
Alex