Ţeapă cu okazii.ro

A trecut ceva vreme de când mi-am făcut contul pe okazii.ro. Am refuzat, totuşi, să achiziţionez ceva de acolo tocmai datorită faptului că ar fi însemnat să intru în contact cu diverşi români. Cei care mă cunosc ştiu că, în viziunea mea, România e plină de melteni proşti, cocliţi, ţărani obosiţi şi idioţi. Şi nu sunt radical.

M-am gândit, până la urmă, să-mi cumpăr nişte încălţări. Am vorbit cu stimabilul lucianpopescu de pe okazii. M-a sunat la nici un minut după ce plasasem comanda, prompt. Am confirmat şi am cerut numărul 42. Stupoare, am primit numărul 44. Ieri am sunat la numărul de pe care fusesem apelat, pentru a lămuri problema şi mi-a răspuns o tipă care mi-a zis că persoana care se ocupă de vânzările pe okazii nu era acasă. I-am cerut să mă apeleze când ajunge, dar nimic. Azi sun iar, îmi răspunde aceeaşi tipă, care se face că plouă. Zice că e imposibil ca eu să fi vorbit cu un bărbat de pe numărul respectiv. Că şi ea vinde pe site-ul în cauză, dar produse de damă. Se mai atacă puţin şi îmi închide.

Date reale sau nu, avem aşa: Lucian Popescu (lucianpopescu), mail: antonpan18@yahoo.com, telefon: 0732 985 250 (sau 0732 985 251). Tipa care mi-a răspuns şi credea că vorbeşte cu mă-sa are contul angelica76 şi numărul de telefon: 0762 184 951. Expeditorul coletului: Meroiu Mihaela, str. Mădăraşi nr. 5, bl. D10, sc. A, ap. 27, Bucureşti.

Mai devreme aflai că domnul şi-a permis chiar şi o afacere. Probabil bazată pe muncă cinstită.

Aşadar, dacă vă mai scapă browserul pe okazii, feriţi-vă de cei de mai sus. Eu o să mă mai distrez puţin. :)

Later edit: nu ştiu de ce s-a înţeles că aş învinui site-ul okazii.ro. Nici gând, nu o fac, a fost un risc asumat, a se reciti primul paragraf.

Se zvoneşte că pe respectivul l-ar chema Meroiu Ilie. Pe alălaltă, Ioniţă Gabriela. Ar fi vorba de 2 rromi (rromi, da?), care stau prin Sălăjan.

Later edit2: un comentariu postat la articolul ăsta, un exemplu de “aşa da” (autor: WLF)

Mă declar fan tu.ro

În primul rând, sunt fan al tricourilor. Fac parte din cei care le poartă şi iarna, pe sub geacă, dacă nu cumva sunt temperaturi precum cele de săptămâna asta.

Până în momentul de faţă, deţin 3 tricouri de pe tu.ro. Sunt mulţumit de material (cine a purtat Fruit of the Loom ştie ce vorbesc) şi de imprimeuri. Deşi le-am spălat doar de câteva ori, nu par să se decoloreze, sau să intre la apă. Preţurile tricourilor sunt acceptabile, 35 de lei.

Livrarea se poate face prin firme de curierat sau poştă. La ambele comenzi am ales a doua variantă, pentru 9 lei ramburs, în 2 zile au ajuns. Din păcate, însă, se vrea renunţarea la livrarea prin poştă, pentru că trăim în România.

Până acum mi s-a spus că sunt interesante şi mişto. Iar profa de biologie m-a văzut purtându-l pe ăsta şi s-a gândit să facă o glumiţă şi să mă întrebe din genetica umană. Eu îi răspundeam cu mesajele de pe tricou.

Pentru un anonim

Am primit de la un anonim următorul mail:

Salut domnule care le stie pe toate. Auzi da’ tu nu te-ai saturat sa te iei de toata lumea ??? te-ai luat de cei de la SelGros, te-ai luat de “nenea covrigarul”. Sa stii si tu ca oricate ai avea tu in cap daca esti asa chichiricios niciodata nu vei face nimic in viata. Exemplu: Intrebai la statuts-ul de la mess daca a mai fost cineva la scoala Lucian, ce te intereseaza ? daca vrei sa faci scoala undeva dai un ban ! ca nu degeaba e una dintre cele mai scumpe. Daca vrei sa faci scoala cu 600-700 ron dute nene la “instructori de mana a 2a “.

Răspund aici.

1. Scoate capu’ din cur şi cască ochii. Dacă ţie ţi s-ar întâmpla o situaţie similară, să iei un produs de pe raft, să te duci să-l plăteşti, să vezi că preţul real e de 2 ori mai mare şi să nu comentezi nimic, eşti putred. Ori de bogat, ori de prost.

2. Nu-mi place să mă leg de lume aiurea. Sunt paşnic.

3. Nu am susţinut vreodată că aş avea atât de multe în cap. Cu atât mai mult să fiu înfumurat. Chichiricios deseori sunt, recunosc.

4. Aici eşti dublu prost. O dată pentru că Continue reading »

Atenţie la retarzii din Selgros

Am fost azi cu tata să cautăm un cuptor. Am ajuns în Metro, nu am găsit ce am vrut, am plecat spre Selgros. Intrăm, căutăm, găsim, îl punem în cărucior, mergem să cumpărăm şi restul de pe listă, facem repede totalul (având experienţe neplăcute cu idioţii de la Selgros), ajungem la o sumă de 2 milioane şi jumătate. Sumă rotunjită la modul generos.

1. Casierul Selgros n-are niciodată dreptate.

Ajungem la casă, punem produsele pe bandă, tanti face calculul. Tata se pregătea să scoată banii din portofel, doamna ne spune preţul final: “320 lei”. Am impresia că nu aud eu bine şi o întreb politicos “poftiţi?”, în acelaşi timp cu tata. “320 lei, domnilor”. Aflăm că preţul ei e de 200 lei fără TVA. Cu TVA, aproape 240. Îi explicăm amabil că pe eticheta preţului scrie clar 185 lei. Vorbesc de preţul scris cu font mic, care, teoretic, e cel care conţine TVA. Îi mai spun că acel cod de căutare format din 4 cifre (ce se găseşte atât pe cutie, cât şi pe preţ, pentru a evita confuziile – doh) se potriveşte cu cel de pe preţ. Îmi răspunde:  “nu are cum, preţul este acesta, aţi greşit. În plus, eu nu mă iau după acel cod”. Tata e mai mereu calm, dar nu suportă să piardă vremea aiurea, mai ales cu astfel de chestii. Îi spune să pună pe cineva să verifice pe raion. Sună doamna, îi creşte botu’, află că preţul nostru e cel corect. Preţul de pe etichetă e incorect. Bine, eşti proastă, scoate produsul de pe factură atunci. Plecăm.

2. Selgros te fură prin orice modalităţi

Ajungem acasă, mă uit cu tata pe factură. Ghici ce. Majoritatea preţurilor produselor nici nu corespundeau cu cele trecute pe etichetele de pe raion. Acum vine partea frumoasă. Multe (nu toate; iar pe etichete nu scrie nimic legat de asta) din cele din urmă nu conţin TVA. Şi restul au preţuri mult prea mici faţă de cele reale. Strategie de marketing, nu?

3. Angajaţii Selgros îşi rezervă dreptul să certe clienţii

Continue reading »

Românu’ îndură.

Am un nene covrigar pe lângă care trec aproape zilnic când mă întorc de la şcoală. E covrigar, deci vinde covrigi. Numai că nu prea are autorizaţie. Iar pentru locul pe care vinde nu plăteşte nimic. După faţă îţi dai seama că e un ţărănuş care încearcă să câştige şi el un ban cinstit. Îmbrăcat modest, privirea absentă.

Numai că acum ceva vreme s-au legat nişte neni poliţişti de el. I-au dat o amendă, cel mai probabil. La 2 săptămâni s-au legat de el alţi neni poliţişti, de data asta când am trecut pe lângă ei, scriau procesul verbal. Avut covrigar, mi-am zis. De curând, însă, s-a mai fript o dată. La fel, treceam prin zonă când un poliţist completa ceva, iar colega blondă îi explica covrigarului ce nu face bine. La un moment dat, îl aud pe vânzător: “hai şefu, acum toţi banii pe care îi făcui azi ţi-i dau ţie”. Mă gândeam să mă întorc spre el şi să-l întreb dacă e cumva prost. Sau poate stă prost cu memoria. Că numai eu l-am văzut stând la discuţii cu nu ştiu câte echipaje. N-am făcut-o, evident.
Continue reading »

MySpace îşi lansează playere audio

Nu acum, dar au în plan dezvoltarea unor playere audio în parteneriat cu diverşi distribuitori de muzică. Unii zic că ar putea reprezenta o ameninţare pentru iPoduri, eu sunt aproape sigur. iPod suge.

În orice caz, poate mi-oi schimba iRiver-ul cu produsul lor. (btw matr3o, joystickul încă e ok. )

Real vinde şoareci

Delicios, nu? Maggi cu şoareci.

de aici

iRiver T60

Azi l-am primit, în sfârşit. Le-a luat ceva timp celor de la Verasys până să livreze comanda (2 săptămâni, mai exact). Ciudat, până acum Verasys se descurca de minune când era vorba de comenzi (cel puţin de ale mele de până acum).

Mp3 playerul mi se pare ok, sunetul e foarte clar şi cere baterii AAA. Într-adevăr, dacă nu citeşti ghidul, îţi ia mult până să te prinzi de toate funcţiile pe care le are, dar până la urmă, le pricepi şi fără. Singurele dezavantaje pe care pot spune că le are sunt lipsa unei agăţătoare pe fir şi modul în care (nu) se desface căpăcelul ieşirii USB. N-am unghiile suficient de lungi încât să îl desfac, motiv pentru care am folosit un ac.

Cam atât până acum, zilele următoare voi vedea mai bine cum se comportă.

Se vinde Hollywood

Grupul de investitori Fox River Financial Resources, cu sediul în Chicago, proprietarul colinei, l-a pus în vânzare contra sumei de 22 milioane de dolari (peste 15 milioane de euro).

Şi noi credeam că numai România este ţara tuturor posibilităţilor…

via Adevărul