Românul ipocrit
Două din lucrurile care încă mă amuză la români e ipocrizia şi naivitatea. Mă doare sufletu’ când îi aud pe unii susţinând că ei ştiu ce-s alea “norme de conduită morală” şi că niciodată n-ar face apel la pilele sau şmecheria din dotare. În acelaşi timp, îi şi atacă pe ăia care au relaţii. Hai siktir.
Dacă aş fi bogat, n-aş sări niciodată cu o atenţie la vreo tanti de la Administraţia Financiară, aş prefera să-mi pierd 2 ore din viaţă la coadă, în picioare, ca să îngraş politicienii. Dacă tata ar fi şeful poliţiei rutiere, eu aş continua să calc frâna până la 50kmph pe drum european cu 2 benzi pe sens, în orice semi-localitate wannabe. Dacă mama ar fi directorul spitalului, eu aş aştepta la coadă la urgenţe cu vreun os fracturat, după care le-aş cere doctorilor cel mai neîngrijit salon pe care îl au. Dacă unchiu-meu ar fi directorul vreunei mari companii din domeniul de care sunt pasionat, iar eu mi-aş căuta loc de muncă de 2 ani fără succes, nu i-aş accepta ajutorul. Aha. Pentru că ar fi incorect faţă de concetăţeni, faţă de românii cinstiţi, politicoşi şi oneşti.
Da, există o limită pe care noi, românii, nu prea o cunoaştem, aia a bunului simţ, de-asta sunt televizaţi şmecherii. Nu profiţi la maxim, nu înjuri poliţiştii, nu urli că tac-to e şmecher, nu circuli cu 200 prin oraş. Da, există şi persoane care refuză orice fel de ajutor. Dar nu prea vezi asta în condiţiile din ţară.
De la a-ţi vedea lungul nasului până la a spune că tu, românule, n-ai cere niciodată ajutor, când orice pramatie din cartierul tău omoară oameni şi scapă fără probleme, e cale lungă. Cam la fel de lungă cu drumul pe care îl mai avem de străbătut până la primul grad de civilizaţie.
(articolul poate fi votat pe cica.ro)
Tags: romania
7 Comments
Leave a comment
Mai scriu pe
Posturi recente
Blogroll d-ala
[...] This post was mentioned on Twitter by alleks and september23, Ioana Voicu. Ioana Voicu said: RT @alleks: Românul ipocrit http://bit.ly/bAL9bG [...]
Nu stiu ce sa zic mai mult decat: bravo!
Ai perfecta dreptata si asta este cel mai important motiv pentru a nu ma intoarce in tara pentru mai mult decat un concediu. Dupa ce am trait in alte tari unde exista bunul simt, pur si simplu nu mai pot trai in Romania fara sa fac cu nervii. Singura alternativa pe care o practica o mare parte din Romani este metoda: “mi se rupe de orice” si asa nu imi pot trai viata. Nu pot sa-mi bag *** in orice s-ar intampla si sa nu ma intereseze, sa rup usa la ora 3 si s-o tai acasa sa ma inchid in apartament sa uit de lipsa bunului simt :-(
Nu vreau sa spun ca in alte tari nu exista asa ceva, exista! Spaga sa de in multe tari, de furat tot se fura, dar dupa cum ziceai si tu: exista o anumita limita pe care se pare ca noi Romanii nu o cunoastem sau o ignoram.
Si cum sa ne mai miram ca toti parasesc tara, vezi si articolul Mirunei: http://siblondelegandesc.ro/2010/08/26/cine-mai-ramane-in-aceasta-tara/ daca asta este realitatea la noi in tara?
În mod clar se dă şpagă şi se fură PESTE TOT (fără excepţie). Dar noi nu vrem să ne oprim.
Foarte bine că ai plecat din ţară. Foarte bine că nu mai vrei să te întorci. Eu nici concediile nu mi le-aş mai petrece aici, dacă n-ar fi vorba de vizitat rudele apropiate.
Ma, esti floare rara. Genul ala care se gaseste cu caini special antrenati. Indraznesc sa cred ca si eu, dar modestia ma impiedica s-o spun :))
[...] faceţi pe românii ipocriţi şi cinstiţi no matter what. D-ăia patrioţi de ar munci corect şi 20 de ore pe zi, cu 3 locuri [...]
Eu daca as avea pile, daca as fi intr-unul din exemplele tale as profita de de sansa. De ce nu? Nu-ti ridica nimeni statuie daca traiesti te multumesti cu mult mai putin decat poti primi. Desigur, toate au o limita, nu poti sa te duci oriunde sa faci ce vrea ca taticu e cunoscut, dar profitand de al batran si de bun simt, poti ajunge sus.
Nu m-as gandi ca daca stau la coada, stau ca toti fraierii, pur si simplu daca ti se deschide usa langa, de ce sa nu intri? Da te gandesti, ca nu e politicos, civic, moral, etc. Dar altul, daca ar avea sansa asta n-ar imparti-o cu tine, decat daca ti-e prieten. SI nu ma refer la amic, care te are in agenda.
E şi normal să procedezi aşa.