Fineţea nedescoperită a pământului de dedesuptu unchiei

Mă duceam azi spre Craioviţa cu un microbuz Bacriz (da domne, ştiu, dar n-aveam maşina acas’). Cei din Craiova ştiţi cum lucrează băieţii, plini de adrenalină, iau călători cât cuprinde (gen 5 oameni pe scară, iar pe spaţiul dintre scaune intră 12-15 lejer) şi se dau de-a latu’ mai ceva ca Sebastien Loeb. Să nu uităm că microbuzele alea deja nu mai au suspensii.

Transpir io ce transpir, oprim în staţie. Mai coboară 2, mai urcă 3, mai coboară 5, mai urcă doo. Deşi de afară se putea vedea probabil cum stau oamenii ca evreii mergând spre lagăre, 2 pisde se opresc în faţa uşii. Un butoiaş (adică o prinţesă mică şi îndesată, cu şuncile-i revârsânde, dar cu aur la gât) şi o capră blondă de 1.80, la fel de aurită, cu ditamai decolteul, sutien mov şi chiloţi mov scoşi la vedere. Ambele piţipoance de primă mână, dacă nu v-aţi prins. Începe discuţia între ele.

-Fată, după ce ajungem colo, ce facem şi cu ce mergem?
-Păi ne dă ăla banii şi ne duce cu maşina, fată
-Fată, ce bine. Duamne, uite şi tu, avem maşini luxoase şi mergem cu autobuzul. Dracu, să nu ne vadă careva. (şi se pune pe un râs din ăla specific lor, enervant)

N-am vrut să fiu atent la ce discutau, dar am fost oarecum obligat. Când am auzit-o pe blondă, m-a bufnit râsul. De regulă încerc să mă abţin de la astfel de chestii în public, dar azi nu mi-a ieşit. M-am forţat să nu scot vreun sunet, am reuşit să tuşesc, dar tot am tras un zâmbet larg şi de necontrolat. O pisi simpatică şi încă vreo 3 persoane m-au observat, au început şi ele să rânjească. Apropo, bănuim cu toţii cât au transpirat gagicele pentru banii ăia şi pentru a sta în pielea unui scaun de maşină luxoasă. Iar cât de luxoasă o fi n-are rost să discutăm.

Dup-aia şi-au continuat discuţiile de prinţese elevate.

Blonda către butoi, fiind ironică şi zâmbind că i-a reuşit:
- Fată, ziceai că vrei la saună. Acu’ mai vrei?
- Hahaha, nu mai vreau, fată, gata.

Mai departe, au vorbit despre creme autobronzante şi uleiuri. Făh, mânca-ţ-aş lanţu’, eşti deja ţigancă, ce căcat mai faci cu bronzul, ţi-e că nu te crede lumea? Iar data viitoare luaţi-vă banii după ce vă oferiţi serviciile, nu mai lucraţi pe datorie.

E frumos cu autobuzul.


Tags: , ,

Posturi similare

7 comentarii pentru “Fineţea nedescoperită a pământului de dedesuptu unchiei”


  1. 1 schijeNo Gravatar 1 Iul 2009, 16:41

    :)

  2. 2 A.FaithNo Gravatar 1 Iul 2009, 20:12

    lasă, că dacă nu te plimbai cu autobuzu’, azi ce mai scriai pe blog?

  3. 3 alleksNo Gravatar 1 Iul 2009, 21:17

    Exact. Azi mai pierdeam câţiva fani, dacă nu mergeam cu autobuzul.

  4. 4 NMKNo Gravatar 2 Iul 2009, 22:58

    hahhaha, eu aş fi tras-o pe capră de chiloţ.

  5. 5 ME.BeastNo Gravatar 14 Iul 2009, 0:16

    Eh.
    Am si eu cateva amintiri, despre pitipoance dintr-astea …
    nvm

  1. 1 Cum să scăpaţi de aglomeraţia din RAT | alleks' blog 10 Iul 2009, 14:12Pingback on 18
  2. 2 Gingăşia puştoaicelor | alleks' blog 27 Ian 2010, 21:11Pingback on 18

Ai ceva de zis?