Purtam zilele trecute o discuţie cu tata despre şansele celor ce trăiesc la oraş. Sau, mai bine zis, 
neşansele celor de la ţară. Conversaţia a pornit din momentul în care mi-au sărit 2 copilaşi dezbrăcaţi, după o minge, aproape în faţa maşinii (‘ţ-ai dracu, ştiţi cât e un far de Cielo?).
Nu putem compara şansele de reuşită ale tineretului din mediul rural cu ale celui de la oraş.
Educaţie
La ţară, şcoala se face să fie făcută, în cele mai multe cazuri. Notele sunt mari în majoritate, rareori date pe merit. De-asta vedem atâţia ţărani cum intră cu medii peste ale noastre în liceele bune. Mulţi memorează mecanic, totul pentru notă. E firesc, aşa au fost învăţaţi. Mulţi profesori sunt slab pregătiţi, nu-şi dau silinţa etc. Din 15 elevi, în funcţie de cât de aproape se află vreun oraş faţă de satul respectiv, 5 poate ajung la liceu. Din cei 5 ajunşi la liceu, poate 2 ajung la facultate.
Foarte mulţi fac muncile câmpului în timpul şcolii. Sunt nevoiţi.
Dacă un copil vrea la liceu, părinţii trebuie să facă eforturi foarte mari să-l întreţină. Poate stă la cămin, poate face naveta. Bani îţi trebuie. Poţi să fii şi foarte aproape de oraş, mijloacele de transport costă. Dacă părinţii au locuri de muncă, poate îşi permit. Fiind elev într-un oraş, faci tot posibilul să înveţi, pentru că părinţii se chinuie pentru tine. 7 ore pe zi, 6-7 materii, toate trebuiesc învăţate, crezi tu. Ajungi acasă obosit, mănânci, te aşezi la teme şi la învăţat. Se face ora 21, eşti rupt de oboseală, te culci. Mâine te trezeşti la 6. Şi timp de 4 ani faci aceleaşi lucruri. Ai 2 zile din 7 când mai arzi o miuţă, mai stai de vorbă cu ai tăi. Poate nici alea.
La oraş, există profesori demenţi, în special dacă vorbim de materiile de bază. Profesori care te ard cu 3 dacă le lipseşti de la oră, profesori care te ţin 2 minute la tablă şi-ţi trec nota în catalog. Notele pe merit sunt în procent mult mai mare. Deseori meriţi mai mult, dar iei notă mică. E mai bine aşa.
Un orăşean are posibilitatea să meargă pe jos la şcoală, dacă situaţia financiară nu-i permite mai mult. Ajunge acasă la ciorba mamei, ai lui sunt probabil angajaţi.
Muncă
La ţară n-ai ce munci. Dacă ai norocul de a fi băiat, dai cu sapa, culegi via, primeşti o sticlă de vin şi câteva sute de mii pe zi. În cazul în care eşti idiot, te îmbeţi din sticla de vin, nu mai faci treaba ca lumea şi nu-ţi mai primeşti banii. Dacă, prin absurd, există vreo fabrică în apropiere în care munceşti, eşti norocosul satului. Sau poate munceşti în construcţii. Ai bani de o sticlă de ulei, o pungă de zahăr şi 2 beri pe lună.
Dacă eşti fată, nu ai ce să munceşti. Stai acasă, faci mâncare, uzi grădina, hrăneşti orătăniile.
În oraş, vrând-nevrând, locuri de muncă există. Poate ai vreo uzină prin preajmă, vreo fabrică la periferie, un combinat chimic, taximetria merge, magazine sunt. Ai de unde alege.
Civilizaţie
Un ţăran nu ştie cum să se poarte cu o femeie. Nu ştie că nu trebuie să-ţi baţi nevasta, că nu poţi să-i dai cu bâta pe spinare şi că n-ar trebui să o dai afară din casă. Nu ştie că nu se vorbeşte tare în public, că se pune mâna la gură când caşti, că nu se înjură în gura mare pe stradă.
Dacă trăieşti la oraş, cel mai probabil ai auzit de cei 7 ani de acasă. Că te faci că nu-i ai, ca să pari tupeist, e altă problemă. Devii ţăran, la figurat.
Concluzie
Toate astea se întâmplă mulţumită sistemului din România. Puţini au şansa să avanseze pe scara ierharhică, mulţi nu ştiu cum. Educaţia e jegoasă, locurile de muncă sunt puţine şi prost plătite, corupţia e mare, toată lumea stă pe loc, mai puţin politicienii care îşi îndeasă bancnotele în conturi. În acelaşi timp, peste tot sunt promovate non-valorile, jegurile.
Tocmai din această cauză nu ai dreptul să te gândeşti că eşti superior unui ţăran, gândeşte-te, mai degrabă, că dacă erai în locul lui, nu ştiai ce e ăla “internet”. Nu ştiai ce e prezervativul, habar n-aveai că în societate trebuie să dai dovadă de educaţie. Dacă el era în locul tău, probabil se descurca de 3 ori mai bine.
Aşa că ciocul mic când îţi aduci aminte că toţi ţăranii au fugit la cules de căpşuni. Oamenii ăia aproape îşi destramă familiile ca să trimită bani în ţară pentru creşterea copilului, când tu bei Corona pe banii lui taică-tău, în timp ce conduci seria 5-ul mă-tii, cu motorină luată din banii de pe cardul lu’ mătuşa. Ei vor să muncească, dar n-au unde. Vor să înveţe, dar n-au cum. Când, beat fiind, tu calci ţăranul pe trecere, sari cu banul la pilă şi scapi basma curată. Vina e a mentalităţii şi a penibilităţii modului în care merg lucrurile în România.
ps: 800+ cuvinte, devin problogger, ce pana mea.
pps: articolul poate fi votat pe ftw
Tags: educatie, invatamant, prostie, romania
Poate asa era acum mulţi ani, crede-mă. Eu intru in acea categorie a “ţăranilor”, am făcut grădiniţa, generala şi gimnaziul la ţară. Ştii de ce? Pentru că nu erau locuri de muncă in ‘94-’95, aşa că ai mei s-au mutat la ţară pentru că nu aveau din ce să trăiască in oraş şi totuşi nu au uitat să aibe grijă de educaţia mea. Dacă am făcut şcoala la ţară, asta nu înseamnă că sunt semi-retardat care habar nu are cum să deschidă un amărat de pc sau care-i analfabet, aşa cum zici tu, mai sunt şi excepţii, depinde din ce comună/sat. Am intrat intr-un liceu “acceptabil”(ultima medie fiind de 8.40, parcă), la mate-info, crezând că voi face mai multă matematică(a fost singura materie care chiar mi-a plăcut), dar am dat peste nişte colegi care, pur şi simplu, erau reduşi mintal, singurul lucru la care erau experţi erau copiatul, bârfitul şi bătaia de joc a profesorilor şi a colegilor. Nu mai zic nimic de profesori, care habar nu aveau cum să predea o amărâtă de lecţie şi având aşteptări mari, deşi nu avea nicio treabă cu acea materie. Bani aruncaţi in vânt pe tot felul de prostii gen canguru’, Năstăsescu, etc, deşi respectivii nu cred că ştiau să rezolve nici măcar un exercitiu; se duceau pentru că profesorii le ofereau o notă cadou pentru prezenţa lor la acele concursuri. La ţară crezi că se dădeau note pe bani? Crezi că lipseau de la ore să se ducă într-un bar? Crezi că îşi băteau joc de profesor în timpul orelor? Acum depinde şi de ce comună vorbim, dacă e vorba de cucuieţii din deal, poate ăia sunt reduşi, dar asta nu inseamnă că toţi sunt rataţi. Da, sunt profesori slab pregătiţi, dar sunt unii(în special ce-i bătrâni, nu fătucile alea tocmai ieşite de pe băncile facultăţii cu ajutorul performanţei “orale” pe care a ajutat-o să iese cu diplomă) geniali, cel puţin eu am avut un profesor genial de mate, genial!.
În oraş zici că e civilizaţie? Poate o fi. Dar bun simţ mai e? Ai văzut cum arată copilele alea de 13 ani? Ei bine, alea acum 2-3 ani, aveau muci la nas, acum se cred prinţese. In pana mea, au 13, arată ca alea de 17 şi au mai multă experienţă într-ale f.taiului decât unu’ de 19…
Poate aşa o fi şi pe la ţară, pana mea… n-am stat mai mult de o săptămână pe acolo… pur şi simplu nu mă integrez.
Cât despre “un ţăran nu ştie să vorbească cu o fată”, cam ai dreptate,(dar nu toţi) dar, crede-mă, nici cei din oraş nu sunt mai brezi.
Cât despre locuri de muncă…eu de aproape 2 luni încerc să găsesc ceva de lucru, dar fără succes în Craiova. Cine dracu’ să te angajeze la 18 ani?
N-am zis că sunt reduşi, din contră. Am spus că pot fi chiar capabili de mai multe decât un “orăşean”. Ideea e că nu au posibilităţi.
Excepţii sunt peste tot. Există persoane care au plecat de la coada vacii şi au ajuns mari manageri, totul pe spatele lor. Dar astea sunt excepţii de la regulă.
Cât despre ţăranii de oraş, am zis. Ăştia sunt ţărani la figurat. Adică mai rău decât un sătean.
Iar în general, în zonele rurale, este cum am spus.
DE OBICEI (spun asta ca sa las loc de exceptii) ambele categorii au sansa/dreptul la reusita de a schimba locurile. Uneori se intampla asa:
- cel crescut la coada vacii e un umil care invata din jur, inchide gura si deschide ochii, isi cunoaste nestiinta, cantareste cam care-i treaba, se adapteaza si evolueaza. Incearca sa ia din jur ce-i bun macar pana ajunge la nivelul de a folosi tastatura.
- cel nascut cu tastatura-n brate e un ignorant al lumii in care traieste, neatent la ce se-ntampla pe langa el, nu ii vede pe pustii care-i sar in fata masinii ca are taica-su’ bani si de far si de copii… asa ca are toate sansele sa ajunga la coada vacii sau codas de oras. Iar daca vreun eveniment (sau timpul) ii sparge clopotul in care functioneaza ca individ, se va sufoca in realitatea vietii de zi cu zi!
Dar de fapt, care-i traba cu tastatura asta? Nu cumva te face se uiti sa-ti traiesti viata REALA????
Have fun!
să ştii că la chestia cu educaţia nu-i chiar aşa. cunosc foarte multe şcoli din mediul rural din judeţul Dolj unde dotările didactice sunt de 100 de ori mai bune decât cele din licee/colegiile centrale din Craiova. şi totuşi, există şi oameni care au făcut treabă de la ţară
valentina, nu încerca să mă ataci, că văd că n-ai priceput ideea. Mereu au dreptul de a schimba locul, dar nu îşi permit.
A.Faith, din nou vorbim de excepţii. Apropo, iar postezi de la mare?
Mi-a placut ce si cum ai scris. Si in mare parte, ai dreptate.
Eu am facut o mare parte din generala la tara. Spun o mare parte, pentru ca eu am facut generala la..5 scoli diferite in localitati diferite. Si la tara si la oras si in diverse regiuni ale tarii. Cea mai mare competitie in clasa am avut-o in timis, la deta. Aveam o invatatoare a dracu’ care scotea untul din noi. Am luat premiul 2 pentru o sg medie de 9, la engleza, pentru ca eu nu facusem engleza pana atunci. La tara, am avut profesori fascinati de meseria lor. Si am invatat in generala cat nu voi mai invata niciodata. Am avut parte, poate ca am fost eu norocoasa, de profesori care isi iubeau meseria. Am invatat franceza, chimie, geografie, germana(cu o gagica inca in facultate atunci), romana, eram la un nivel ridcat. Am venit in oras la liceu si desi am facut germana un an, am uitat tot ce stiam. Si stiam sa vorbesc cursiv. La fel si cu franceza. M-am transferat la engleza, cu gandul ca poate-poate o sa invat ceva.
Nu se aplica peste tot chestia asta. V-am zis, eu am facut generala in o mie de parti, o parte din clasa a 6-a am facut-o la scoala 33, unde am facut si cls 1. Intr-o sapt, eram sefa de clasa si eram zeita acolo. Niste profesori ignoranti… Bine ca am plecat, ca ma prosteam rau daca ramaneam.
La tara, la rojiste, aveam un profesor de geografie care venea 5 km cu bicicleta in fiecare dimineata. Si tot pasionat era si tot cu sclipiri in ochi ne preda.
Pana si toapa aia care preda germana isi facea meseria bine. Chiar daca venea in picioare cu tocuri de 10 cm.
Ma rog, ma pierdui in detalii.
Cat despre nesansa si situatii in care nu exista posibilitati.. Stiu un caz destul de ciudat.
O prietena de’a mea e acum la facultate. Am facut liceul impreuna. Mama ei a parasit-o cand era mica, tatal ei e handicapat, are probleme cu o mana si un picior, deci nu poate munci asa cum trebuie. E din zona care a fost inundata anii trecuti, i-a cazut casa si acum stau intr’o casa netencuita, nezugravita, pentru ca desi i’au ajutat si le’au ridicat alta casa, nu au bani sa o termine. A terminat liceul cu nota destul de mare, avand in vedere tot ce se intamplase. Dar a intrat la taxa. Ai ei, ca are si o bunica, i’au spus clar ca nu o pot tine la facultate la taxa, ca nu au cu ce. Asa ca se chinuie sa isi plateasca taxa singura, pentru ca ai ei stiu ca e la buget. Are note foarte bune si anul asta o sa termine. :)
Altii nu sunt asa norocosi ca ea.