Ghidul pietonului român
În România există 2 tipuri de pietoni: ăia care cred cu tărie că “viaţa are prioritate” când trec strada şi cei care îşi mai folosesc capul ocazional. Să gândească, zic.
Viaţa are prioritate
Să mori tu? Dă-mi mie posibilitatea să scap fără probleme, sari ca namacu’ în faţa maşinii şi eu îţi arăt că n-are. Tu vei avea posibilitatea să faci cunoştinţă cu parbrizul şi să vezi de aproape asfaltul. Nu înţeleg cum o persoană poate să se arunce pur şi simplu pe trecerea de pietoni fără să se asigure sau, chiar dacă vede o maşină venind cu viteză, să păşească hotărâtă pe asfalt. “dă-l bă dracu, sunt pe trecere. hea, cum să mă lovească?” (nu, Andrei?). Simplu. Se poate întâmpla în mai multe moduri. Eu încerc să prezint două.
Poate în milisecunda respectivă nu e atent. Se uită la cd player. Sau îşi admiră Rolexul. Sau îşi clăteşte ochii în decolteul gagică-sii. Nu te vede. Pac, te-a luat puţin târâş. Sigur, te bagă în maşină, te duce la spital, îţi plăteşte spitalizarea (deh, doar erai pe trecere), rămâne fără permis ceva vreme. Bine, dacă ştii că ai cojones şi eşti jmeker, îi ceri şi despăgubiri. Ce mai, i-ai făcut-o fraerului. Data viitoare o să fie mai atent la drum. Foarte frumos. Dar după 3 săptămâni de la accident, simţi că te doare piciorul, deşi l-ai avut în ghips şi ai fost tratat. Sau observi că ai pierderi de memorie pe termen scurt de la impactu’ mansardei cu asfaltu’. Sau observi orice alte sechele. Sau, sau, sau. Ia zii, cine-i mai şmecher acum, tu, care credeai că viaţa are prioritate, sau ăla pe care l-a durut la bască de prioritatea ta şi a dat câţiva bani din buzunar?
A doua modalitate ar fi să dai peste unu’ care circulă cu viteză şi te face pilaf pe trecere. Dar nu se dă jos. Intră în panică şi o calcă. Fuge de la locul accidentului, nimeni nu-l mai găseşte. Sau e găsit până la urmă şi se alege cu dosar penal. În cel mai rău caz, intră câţiva ani la răcoare. Tu, în schimb, acum te dai cu scaunul cu rotile că ai avut odată impresia că erai o ţîră zmeu. Acum nu mai eşti, îmi pare rău.
Şi totuşi, unde te grăbeşti?
Eu (o, da, sunt personajul pozitiv) prefer să aştept calm pe trotuar. La trecerile nesemaforizate, calc pe zebră numai atunci când distanţa dintre 2 maşini este destul de mare şi pot traversa fără să jenez prea tare şoferii. Când e vorba de intersecţii mari nesemaforizate, încerc să las să treacă maşinile care traversează vreo stradă aglomerată. Nu vreau să blochez circulaţia pe 50 de metri doar pentru că pot.
Dacă am verde la semafor şi, totuşi, văd că se apropie maşini care au trecut pe galben, n-am chef să le-arăt că sunt mai şmecher şi că ei sunt idioţi. Îi las să treacă. Alţii nu. Şi uite aşa se mai blochează pentru câteva zeci de secunde circulaţia.
Cei care mă cunosc ştiu că sunt destul de grăbit când merg pe stradă. Aşa m-am învăţat, îmi pun căştile şi-o iau la galop, măcar salvez câteva minute. Dacă nu e plimbare, nu văd de ce aş pierde timpul pe drumuri. Totuşi, când vine vorba de traversat strada, dacă stau potolit nu pierd decât câteva secunde.
Tu cum procedezi?
Ştiu, acum e la modă prima variantă. Dar mulţi nu realizează cât pot pierde prin câştigarea câtorva secunde. Ok, nu ăsta e argumentul meu neapărat, însă ştiu că nimănui nu-i convine să dea-n frâne din kilometru în kilometru şi să-şi înjumătăţească viaţa cauciucurilor.
Voi? Sunteţi calmi de fel, sau apelaţi la prima variantă (adică aţi primit şi voi ca moştenire străzi, bulevarde şi şmecherie) ?
Articolul poate fi votat pe bligg. Mulţumesc.
ps: am scris postul ăsta (puţin mai scurt decât cel despre câinii vagabonzi, heh) pentru că am văzut de 2 ori în ultima lună cum şi-au bulit unii maşinile din cauza unor retardaţi ce sar pe trecerea de pietoni ca maimuţele-n copaci. Azi 2 maşini îşi sparseră spoilerele la câţiva metri în faţa mea că sări unu’ pe trecere exact când se făcu verde.
pps: staţi liniştiţi, eu n-am permis. Dar o să am peste 2 luni.
Tags: auto, personal, prostie, romania, trafic
16 Comments
Leave a comment
Mai scriu pe
Posturi recente
Blogroll d-ala
Articol tău a fost adăugat pe Bligg…
Mulţumim. Articolul tău a fost adăugat pe Blogoree bligg! Vizitatorii tăi te pot vota la http://www.blogoree.ro/Altele/Ghidul_pietonului_roman...
Si ia zii, dupa ce iei permisul nu ma iei si pe mine la scoala? :P
lol haha. sigur. cât e biletu’ la RAT? 1.5 ron? eu îţi cer 1 ron/transport. convine? :P
Bine zis, asa fac si eu astept sa se faca loc intre masini pana sa trec nu de alta da’ stiu cum e sa opresti din 2 in 2 metri la trecere si nu prea-mi convine. Am patit o faza dura intr-o noapte pe C buc, la institut, am trecut juma’ de drum si am asteptat putin pe scuar , in jur nici tipenie de masina doar un s-klasse nou cu nr de germania venea calm cu 50 la ora,pt el asteptasem. Initial am crezut ca e vreaun “băeat” de la noi dar din masina auzeam muzica “germana”, eh…la 3 noaptea cu nimeni pe drum omul opreste frumos si-mi face semn sa trec. Nu era trecere, nu era semafor drumul era perfect liber si puteam f bine sa astept sa treaca el, nu ma incomoda cu nimic. Eh, el a considerat ca nu e civilizat sa ma lase sa stau si a oprit.De bunavoie
Asta este o prostie. Mie imi plac pietonii hotarati. Pune piciorul pe trecere inainte sa ajung eu, nu ma lasa sa intru cu jumatate de masina pe trecere, dupa care calci si tu. Mai sunt idiotii care stau pe trotuar. Opresc sa-i las sa treaca si ei se uita ca boii la stele. Claxonez, dupa care imi fac semn sa trec.
E un lucru de educatie. Pe trecerea de pietoni trec pietoni. Nu e facuta ca sa stai pe marginea ei pana poti sa treci.
Dau un sfat pietonilor: Calcati pe zebra, dar cat timp considerati ca pot opri. Nu spun sa faceti doi pasi mari si sa ajungeti in mijloc. Puneti un picior pe partea carosabila si veti vedea ca majoritatea vor opri.
Nu sunt soferii idioti ca nu te lasa sa treci. Tu trebuie sa calci pe carosabil pentru a fi lasat. Imi place ca va place sa criticati, dar sa puneti mana pe un cod rutier nu…
Eu sunt mai mult sofer decat pieton si am simtit pe propria piele stilul de traversare al multor oameni. Cand sunt pieton, stau calm si ma asigur de 10 ori inainte sa traversez :)
Decebal, nu cred că ţi-a sărit vreodată cineva în faţa maşinii. Eu de imbecilii ăia vorbeam. Şi da, într-adevăr, ăia-s tot hotărâţi.
Iar eu despre asta vorbeam în principiu, pui piciorul şi TRECI când maşinile pot opri la timp fără probleme. Că eu procedez cum procedez şi mai las unele maşini să treacă e altceva. Să înţeleg că tu preferi să frânezi în locul “nehotărârii” pietonilor?
Mi-au sarit, stai linistit. Da, prefer sa franez decat sa trebuiasca sa claxonez pentru a face atent pietonul ca poate sa treaca.
eu sunt cel mai calm om la traversare si incerc sa jenez cat mai putin soferii, la fel si cand sunt cu cineva, il trag de maneca, il tin sa astepte. am vazut la destui cum e sa sara cineva in fata pe trecere… cel mai enervant lucru.
mda, ai dreptate. salutari si de la tg-jiu.
Ghidul pietonului român | alleks’ blog…
În România există 2 tipuri de pietoni: ăia care cred cu tărie că “viaţa are prioritate” când trec strada şi cei care îşi mai folosesc capul ocazional. Să gândească, zic….
Hmm..stiu cum e cand sare in fata masinii cate o desteapta/destept.Asta e.Pietonii astia cred ca masinile si soferii din ele trebuie sa aiba grija de vietiile lor, nu ei. Se arunca in fata masinii crezand ca soferul trebuie sa il ocoleasca.Continui sa cred ca e doar mentalitatea pietonului roman.Nicaieri in strainatate nu am vazut cazuri deastea .. That`s it.
Alle, în afară oricum şoferii îţi fac foarte des semn să treci. Asta dacă nu e intersecţie semaforizată. Lumea e mult mai calmă, are mai mult bun simţ.
Asta e:) Calmul si bunul simt.
Subscriu la “calm si bun simt”. Asa ceva nu prea mai vezi in Ro. Defapt, chiar zilele trecute mergeam cu frate-mio prin oras si era un gangsta’ man de vreo 20 de ani care statea sprijinit de semafor in fata unei treceri de pietoni. Noi ne-am dus tot inainte si prietenul nost’ se arunca pe trecere ca ars. Frate-mio a franat brusc si a claxonat cateva secunde, masina oprindu-se la maxim o jumatate de metru de individ, care s-a apucat sa injure ca la usa cortului. Eh, ramai fara replica, eu una am ramas ceva in genu’ O_O…
[...] în care vinovaţi au fost pietonii ce au trecut strada pe roşu. Am mai scris un post despre pietonii români, chiar pe vremea când circulam mai mult pe jos. Ce-am zis atunci s-a aplicat şi în cele 2 [...]